1. [DEX '09] ÎNTRISTĂTOR, -OARE, întristători, -oare, adj. Care întristează. – Întrista + suf. -ător.
2. [MDA2] întristător, ~oare a [At: BELDIMAN, N. P. II, 112/4 / Pl: ~i, ~oare / E: întrista + -(ă)tor)] Care întristează (1).
3. [DLRLC] ÎNTRISTĂTOR, -OARE, întristători, -oare, adj. Care întristează, care produce tristețe. Pe sub amurgu-ntristător Curg vălmășaguri de suspine. MACEDONSKI, O. I 192. Priveau tăcuți, printre frunzele galbene de toamnă, la întristătorul apus al soarelui. VLAHUȚĂ, O. A. 142. Eu cînt în umbra-ntristătoare, În valea cea de doruri. ALECSANDRI, P. III 182.
4. [Șăineanu, ed. VI] întristător a. care întristează.
5. [DOOM 3] întristător adj. m., pl. întristători; f. sg. și pl. întristătoare
6. [DOOM 2] întristător adj. m., pl. întristători; f. sg. și pl. întristătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL