1. [DEX '09] ÎNTREȚESUT, -Ă, întrețesuți, -te, adj. Care este țesut amestecat, unit într-o țesătură. – V. întrețese.
2. [MDA2] întrețesut, ~ă a [At: EMINESCU, P. 184 / Pl: ~uți, ~e / E: întrețese] 1 Care este țesut amestecat. 2 Unit într-o țesătură. 3 (Fig) Îmbinat strâns.
3. [DLRLC] ÎNTREȚESUT, -Ă, întrețesuți, -te, adj. Țesut unul într-altul. (Fig.) Ci prin flori întrețesute printre gratii, luna moale, Sfiicioasă și smerită, și-au vărsat razele sale. EMINESCU, O. I 76.
4. [DEX '09] ÎNTREȚESE, întrețes, vb. III. Tranz. A îmbina într-o țesătură fire de altă culoare sau din alt material decât țesătura de bază. ♦ Refl. recipr. Fig. A se amesteca, a se îmbina (ca într-o țesătură); a se împleti strâns cu... – Între1- + țese.
5. [MDA2] întrețese [At: MACEDONSKI, O. I, 27 / Pzi: întrețes / E: între + țese] 1 vt A amesteca o țesătură cu fire de altă culoare sau din alt material decât țesătura de bază. 2 vt (Fig) A introduce ceva nou într-o vorbire, scriere etc. 3 vi A străbate în toate direcțiile. 4 vr (Fig) A se îmbina strâns ca într-o țesătură.
6. [DEX '98] ÎNTREȚESE, întrețes, vb. III. Tranz. A îmbina într-o țesătură fire de altă culoare sau din alt material decât țesătura de bază. ♦ Refl. recipr. Fig. A se amesteca, a se îmbina (ca într-o țesătură). – Între1- + țese.
7. [DLRLC] ÎNTREȚESE, întrețes, vb. III. Tranz. A amesteca într-o țesătură fire sau modele de altă culoare sau de alt fel. ♦ A străbate în toate direcțiile. Mă aflam... lîngă o desime de pădure cu esențe diverse întrețesute de liane puternice. SADOVEANU, A. L. 198. ♦ Refl. reciproc. A se încrucișa, a se amesteca strîns. Rădăcinile în pături Sub pămînt s-o întrețesut. EMINESCU, L. P. 149. ◊ Fig. Ștreangul, fierul, focul, plumbul se-ntrețes să-l întocmească. MACEDONSKI, O. I 127.
8. [DN] ÎNTREȚESE vb. III. tr. A amesteca, a împestrița o țesătură cu fire de altă culoare. ♦ tr. A străbate în toate direcțiile. ♦ refl. A se încrucișa, a se amesteca strîns. [P.i. întrețes, conj. -țeasă. / după fr. entre-tisser].
9. [MDN '00] ÎNTREȚESE vb. I. tr. a amesteca o țesătură cu fire de altă culoare. ◊ a străbate în toate direcțiile. II. refl. a se încrucișa, a se împleti strâns. (după fr. /s’/entre-tisser)
10. [Șăineanu, ed. VI] întrețese v. a țese printre alte lucruri.
11. [Scriban] *întrețés, -út, a -ése v. tr. (după fr. entrelacer; lat. inter-téxere). Țes unu cu altu, țes între ele. V. refl. Mă țes împreună cu altele: firele se întrețese. – Se poate zice tot așa de bine numaĭ țes.
12. [DOOM 3] întrețese (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întrețes, 3 sg. întrețese, perf. s. 1 sg. întrețesui; conj. prez. 1 sg. să întrețes, 3 să întrețeasă; ger. întrețesând; part. întrețesut
13. [DOOM 2] întrețese (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întrețes, 3 sg. întrețese, 1 pl. întrețesem, perf. s. 1 sg. întrețesui; conj. prez. 3 să întrețeasă; part. întrețesut
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL