1. [DEX '09] ÎNTREȚINERE, întrețineri, s. f. Acțiunea de a (se) întreține și rezultatul ei. Sumă plătită de locatarii unui imobil pentru acoperirea cheltuielilor (comune). – V. întreține.
2. [MDA2] întreținere sf [At: ODOBESCU, S. II, 52 / Pl: ~ri / E: întreține] 1 Păstrare în stare bună. 2 Asigurare a mijloacelor materiale necesare bunei funcționări a unei instituții. 3 (Spc) Ansamblu al lucrărilor permanente necesare pentru menținerea în bune condiții a unei șosele, construcții etc. 4 Asigurare a mijloacelor necesare existenței. 5 Asigurare pentru o femeie, rar, pentru un bărbat a unei bune situații materiale. 6 (Fig) Alimentare. 7 (Frm) Convorbire. 8 Plată efectuată pentru consumul de apă, căldură etc. dintr-un apartament.
3. [DEX '98] ÎNTREȚINERE, întrețineri, s. f. Acțiunea de a (se) întreține și rezultatul ei. – V. întreține.
4. [DLRLC] ÎNTREȚINERE, întrețineri, s. f. Acțiunea de a întreține și rezultatul ei. 1. Ținere în bunăstare; păstrare, îngrijire. Întreținerea acestor teatre costă enorm. SAHIA, U.R.S.S. 144. 2. Asigurarea mijloacelor materiale pentru trai; sumă plătită pentru aceste mijloace. Millo rămăsese la Brăila dator unui hangiu... chiria și întreținerea trupei. CARAGIALE, O. III 18.
5. [DN] ÎNTREȚINERE s.f. Acțiunea de a (se) întreține și rezultatul ei; păstrare. ♦ Taxă plătită pentru acoperirea cheltuielilor comune ale clădirilor. [< întreține].
6. [MDN '00] ÎNTREȚINERE s. f. 1. acțiunea de a (se) întreține. 2. taxă plătită de locatarii unui imobil pentru acoperirea cheltuielilor comune. (< întreține)
7. [Șăineanu, ed. VI] întreținere f. 1. ceea ce e necesar pentru trebuințele vieții; 2. grijă de a ținea în bună stare.
8. [Scriban] *întrețínere (sud) și -ére (nord) f. Acțiunea de a întreținea, îngrijire: întreținerea armelor. Cheltuĭală p. subsistență: a da întreținere unuĭ elev. Acțiunea de a face să dureze: întreținerea foculuĭ sacru. Vorbire cu cineva, conversațiune: miniștriĭ aŭ avut o lungă întreținere între eĭ.
9. [DEX '09] ÎNTREȚINE, întrețin, vb. III. 1. Tranz. A păstra în stare bună, în condiții de funcționare; a face să dureze, a menține. 2. Tranz. și refl. A(-și) procura, a(-și) asigura mijloacele necesare traiului; a (se) hrăni. 3. Refl. recipr. A sta de vorbă cu cineva; a conversa. – Între1- + ține (după fr. entretenir).
10. [MDA2] întreține [At: HAMANGIU, C. C. 54 / V: (cscj) ~a / Pzi: întrețin / E: între + ține cf fr entretenir] 1 vt A păstra în bune condiții. 2 vt A pune la dispoziția unei instituții mijloacele necesare funcționării. 3 vt A face să dureze Si: a menține. 4-5 vtr A(-și) procura mijloacele necesare traiului. 6-7 vtr (Pex) A (se) hrăni. 8 vt A asigura unei persoane o bună situație materială. 9 vt (Fig) A alimenta. 10 vt A păstra legătura cu cineva prin corespondență. 11 vrr A sta de vorbă cu cineva Si: a se conversa. 12 vt A relata cuiva ceva verbal sau în scris.
11. [MDA2] întreținea v vz întreține
12. [DEX '98] ÎNTREȚINE, întrețin, vb. III. 1. Tranz. A păstra în stare bună, în bune condiții; a face să dureze, a menține. 2. Tranz. și refl. A(-și) procura, a(-și) asigura mijloacele necesare traiului; a (se) hrăni. 3. Refl. recipr. A sta de vorbă cu cineva; a conversa. – Între1- + ține (după fr. entretenir).
13. [DLRLC] ÎNTREȚINE, întrețin, vb. III. 1. Tranz. A ține în stare bună, a păstra ceva în bune condiții. Întreține curat mașina. 2. Tranz. A da, a asigura cuiva mijloacele materiale necesare traiului. A-și întreține părinții. ▭ Că bătrînul n-a avut bani spre a întreține cum se cade pe copiii săi, acolo unde îi trimisese nobilele sale intenții, aceasta este probabil. CĂLINESCU, E. 25. ♦ Refl. A-și procura, a cîștiga mijloacele necesare traiului. Se întreținea din poleitul lentilelor comandate. CAMIL PETRESCU, T. II 212. 3. Tranz. (Cu privire la ardere, foc etc.) A face să dureze, a alimenta. Oxigenul întreține arderea. ◊ Fig. Să gonim.... acea moliciune ce întreține dezbinarea și neunirea în inimile noastre. ODOBESCU, S. I 24. 4. Refl. (Franțuzism) A sta de vorbă cu cineva; a vorbi cu cineva. Se întreținuse îndelung cu el. PAS, Z. IV 183.
14. [DN] ÎNTREȚINE vb. III. 1. tr. A păstra în stare bună. 2. tr., refl. A da, a asigura cuiva sau a-și asigura mijloacele de trai necesare. 3. tr. A alimenta, a susține (arderea). 4. refl. A sta de vorbă, a conversa cu cineva. [P.i. întrețin, conj. -țină. / după fr. entretenir].
15. [MDN '00] ÎNTREȚINE vb. I. tr. 1. a păstra în stare bună. 2. a alimenta, a susține (arderea). II. tr., refl. a da, a(-și) asigura mijloacele de trai necesare. III. refl. a sta de vorbă cu cineva, a conversa. (după fr. /s’/entretenir)
16. [Șăineanu, ed. VI] întreține v. 1. a ținea în bună stare: a întreține o clădire; 2. a păstra în aceeaș stare, a face să dureze: a întreține pace; 3. a da cele necesare pentru mâncare, îmbrăcăminte: a întreține o familie grea; 4. a convorbi cu cineva: l’am întreținut despre afacerea noastră.
17. [Scriban] *întrețín, -út, a -íne (sud) și a -ineá (nord) v. tr. (după fr. entretenir). Țin în bună stare, îngrijesc: un bun soldat trebuĭe să-șĭ întreție perfect armele. Procur cele necesare, alimentez și îmbrac: a întreține familia. Fac să dureze, alimentez: demagogiĭ întrețin ura săraculuĭ contra bogatuluĭ. Țin cu vorba, vorbesc cuĭva despre: conferențiaru ne-a întreținut cu chestiunea națională. V. refl. Staŭ de vorbă, conversez: ministru s’a întreținut cu șeful servicĭuluĭ despre maĭ multe chestiunĭ.
18. [DOOM 3] întreținere s. f., g.-d. art. întreținerii; pl. întrețineri
19. [DOOM 2] întreținere s. f., g.-d. art. întreținerii; pl. întrețineri
20. [DOOM 3] întreține (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întrețin, 2 sg. întreții, 3 sg. întreține; conj. prez. 1 sg. să întrețin, 3 să întrețină; ger. întreținând; part. întreținut
21. [DOOM 2] întreține (a ~) ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întrețin, 2 sg. întreții, 1 pl. întreținem, 2 pl. întrețineți; conj. prez. 3 să întrețină; ger. întreținând; part. întreținut
22. [MDO] întreține (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întrețin, conj. întrețină)
23. [IVO-III] întrețin, -nă 3 conj., -ne inf., -ținere inf. s.
24. [DE] ÎNTREȚÍNERE (< întreține) s. f. Acțiunea de a întreține și rezultatul ei; menținere în bună stare. ♦ Asigurare a mijloacelor de trai; ♦ p. ext. sumă de bani necesară în acest scop. ◊ Obligație (pensie) de î. v. pensie alimentară. ** Sumă plătită de locatarii unui imobil pentru acoperirea cheltuielilor comune.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL