1. [DEX '09] HĂMUI, hămuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A istovi un animal punându-l să tragă prea mult la ham2. – Ham2 + suf. -ui.
2. [MDA2] hămui2 vt [At: CIAUȘANU, GL. / Pzi: ~esc / E: ham + -ui] (Reg) 1 A face pe cineva să muncească din greu. 2 A da (pe cineva) pe brazdă prin muncă. 3 A hărsi (pe cineva).
3. [CADE] HĂMUI (-uește, -ue) vb. intr. A hămăi, a face ham! a lătra: cînii începură a țilăi și ~ (ret.); cîinii... prinseseră a ~ pe ’nfundate (grig.).
4. [DLRLC] HĂMUI, hămuiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A istovi un animal, punîndu-l să tragă prea mult la ham. Din cînd în cînd se lungea cu fața în sus pe miriște, ca o vită hămuită prea mult. SAHIA, N. A. 40.
5. [DOOM 3] hămui (a ~) (a pune să tragă la ham) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hămuiesc, 3 sg. hămuiește, imperf. 1 hămuiam; conj. prez. 1 sg. să hămuiesc, 3 să hămuiască
6. [DOOM 2] hămui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hămuiesc, imperf. 3 sg. hămuia; conj. prez. 3 să hămuiască
7. [Argou] hămui, hămuiesc I v. t. (intl.) a aresta; a închide. 2. II v. r. a se căsători.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL