1. [MDA2] hălcitor sn [At: H III, 134 / Pl: ~oare / E: hălci + -tor] Unealtă de dulgherie.
2. [CADE] HĂLCITOR sbst. 🔧 Un fel de rîndea [hălci].
3. [Șăineanu, ed. VI] hălcitor n. Mold. unealtă de hălcit.
4. [DAR] hălcitor, hălcitoare, s.n. (reg., înv.) unealtă de hălcit (de dat la rindea).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL