1. [DEX '09] HĂMESIT, -Ă, hămesiți, -te, adj. (Fam.) 1. Foarte flămând, mort de foame; lihnit. 2. Lacom, nesățios, nesăturat. [Var.: hămisit, -ă, hemesit, -ă adj.] – V. hămesi.
2. [MDA2] hămesit2, ~ă smf, a [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 253/6 / V: ham~, ~ezit, ~misit, ~mișit, (reg) hămnisit, hemes~, hemeșit / Pl: ~iți, ~e / E: hămesi] (Adesea complinit prin „de foame”) 1-2 (Om) foarte flămând. 3-4 (Om) slăbit. 5-6 (Om) leșinat. 7-8 (Om) lacom.
3. [MDA2] hămesit1 sn [At: DA ms / V: ~mis-1 / Pl: ~uri / E: hămesi] 1-2 Hămeseală (1-2).
4. [CADE] HĂMESIT, HĂMISIT, HEMESIT (‼ -EȘIT, -IȘIT) adj. p. HĂMESI Lihnit, leșinat de foame: hămesiți de foame, dracii abia suflau (NEGR.); hăramul ista e hămisit de foame (crg.); suntem hămeșite de foame (ret.).
5. [DLRLC] HĂMESIT, -Ă, hămesiți, -te, adj. 1. (Uneori determinat prin «de foame») Foarte flămînd, lihnit (de foame), mort de foame. Mașina... le smulge snopii din mîini cu lăcomia furioasă a unei bestii hămesite. VLAHUȚĂ, O. A. 368. Era buimac de cap și hămesit de foame, de atîta îmblat. CREANGĂ, O. A. 187. 2. Nesățios; lacom. Peste drum, baba Ioana, cu o strachină de boabe în brațe, își hrănea orătăniile, ocărînd pe cele mai hămesite, ocrotind pe cele fricoase. REBREANU, R. II 109. – Variante: hămisit, -ă (CREANGĂ, P. 245), hemesit, -ă (VLAHUȚĂ, O. A. 215) adj.
6. [Șăineanu, ed. VI] hămesit a. Mold. leșinat de foame: hămesit de foame de atâta umblat CR. [Origină necunoscută].
7. [DEX '09] HĂMISIT, -Ă adj. v. hămesit.
8. [DEX '09] HEMESIT, -Ă adj. v. hămesit.
9. [MDA2] hamesit, ~ă a vz hămesit2
10. [MDA2] hămezit, ~ă smf, a vz hămesit2
11. [MDA2] hămisit1 sn vz hămesit1
12. [MDA2] hămisit2, ~ă a vz hămesit2
13. [MDA2] hămișit, ~ă a vz hămesit2
14. [MDA2] hămnisit, ~ă smf, a vz hămesit2
15. [MDA2] hemesit, ~ă a vz hămesit
16. [MDA2] hemeșit, ~ă a vz hămesit
17. [CADE] HĂMIȘIT 👉 HĂMESIT.
18. [DEX '96] HĂMISIT, -Ă adj. V. hămesit.
19. [DEX '96] HEMESIT, -Ă adj. V. hămesit.
20. [MDO] hămesit
21. [DLRLV] HĂMESIT adj. (Mold.) Flămînd. Mare scădere au avut în oameni, hămisită oastea și caii. M. COSTIN; cf. NECULCE. Etimologie: hămesi. Vezi și hămesi.
22. [DRAM 2015] hămisit, -ă, hămisiți, -te, (hămnisit, hămnisât), adj. – (reg.) Nesătul, lacom. – Din hămisi.
23. [DRAM] hămnisit, -ă, (hămnisât), adj. – Nesătul, lacom. – Din hamniș (< magh. hamis) + -it.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL