1. [DLRLC] DOGMATICĂ s. f. Parte a teologiei care cuprinde expunerea sistematică a dogmelor unei religii; tratat asupra dogmelor.
2. [DN] DOGMATICĂ s.f. Expunere sistematică a dogmelor unei religii; tratat asupra dogmelor. [< fr. dogmatique].
3. [Șăineanu, ed. VI] dogmatică f. totalitatea dogmelor unei religiuni.
4. [DEX '09] DOGMATIC, -Ă, dogmatici, -ce, adj., s. f., s. m. 1. Adj. Care ține de dogme, privitor la dogme; care se sprijină pe dogme. 2. S. f. Parte a teologiei care cuprinde expunerea sistematică a adevărurilor revelate ce se referă la Dumnezeu și la acțiunea sa; tratat asupra dogmelor religioase. 3. S. m. și f. Adept al dogmatismului; dogmatist. – Din fr. dogmatique, lat. dogmaticus.
5. [MDA2] dogmatic, ~ă [At: LB / Pl: ~ici, ~ice / E: fr dogmatique, lat dogmaticus] 1 a Care ține de dogme (1-2). 2 a Referitor la dogme (1-2). 3 a Care se sprijină pe dogme (1-2). 4 a (Pex) Care respinge principiul verificării critice și al gândirii creatoare, absolutizând o opinie, o teză. 5 sf Parte a teologiei care expune sistematic dogmele (1) unei religii. 6 sf Materie de studiu având drept obiect dogmatica (5). 7 sf Tratat asupra dogmelor (1) religioase. 8-9 smf, a (Persoană) care se comportă conform dogmelor (1). 10 smf Persoană care susține și aplică dogmatismul Si: dogmatist. 11 a (D. acțiunile oamenilor) Care se desfășoară conform dogmelor.
6. [CADE] DOGMATIC I. adj. 1 ⛪ 🦉 Ce ține de dogme, privitor la dogme ¶ 2 Care exprimă o părere cu un ton hotărîtor, absolut: ton ~. II. * DOGMATICĂ sf. ⛪ Totalitatea dogmelor unei religiuni; tratat despre dogme [fr.].
7. [DEX '98] DOGMATIC, -Ă, dogmatici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care ține de dogme, privitor la dogme; care se sprijină pe dogme. 2. S. f. Parte a teologiei care cuprinde expunerea sistematică a dogmelor unei religii; tratat asupra dogmelor religioase. 3. S. m. și f. Persoană care susține și aplică dogmatismul; dogmatist. – Din fr. dogmatique, lat. dogmaticus.
8. [DLRLC] DOGMATIC, -Ă, dogmatici, -e, adj. 1. Care se referă la dogmele unei religii, care se sprijină pe aceste dogme, care are caracter de dogmă (1). Învățătură dogmatică. 2. Care respinge principiul verificării critice, considerînd că o opinie, o teză etc. au valoare necontestată în orice condiții și în orice împrejurări. Metodă dogmatică. Atitudine dogmatică. ▭ Există un marxism dogmatic și un marxism creator. Eu mă situez pe platforma marxismului creator. STALIN, O. III 199.
9. [DN] DOGMATIC, -Ă adj. 1. Referitor la dogmele unei religii, (cu caracter) de dogmă. 2. Care respectă cu strictețe dogmele. ♦ Mărginit, închistat în dogme. ♦ Necreator. // s.m. și f. Dogmatist. [< lat. dogmaticus, fr. dogmatique].
10. [MDN '00] DOGMATIC, -Ă I. adj. 1. referitor la dogme; cu caracter de dogmă. 2. care respectă cu strictețe dogmele, respingând principiul verificării critice al gândirii creatoare. ◊ mărginit, închistat în dogme. II. s. f. parte a teologiei cuprinzând expunerea sistematică a dogmelor unei religii; tratat despre dogme. III. s. m. f. dogmatist. (< fr. dogmatique, lat. dogmaticus)
11. [Șăineanu, ed. VI] dogmatic a. 1. relativ la dogme: teologie dogmatică; 2. fig. deciziv: ton dogmatic.
12. [Scriban] * dogmátic, -ă adj. (vg.r dogmatikós). Relativ la dogme: teologie dogmatică. Care admite în filosofie adevărurĭ sigure: dogmaticiĭ se opun scepticilor. Fig. Sentențios: ton dogmatic. Știința tuturor dogmelor uneĭ religiunĭ. Adv. În mod dogmatic.
13. [DOOM 3] dogmatică (parte a teologiei) s. f., g.-d. art. dogmaticii
14. [DOOM 2] dogmatică (parte a teologiei) s. f., g.-d. art. dogmaticii
15. [DOOM 3] dogmatic adj. m., s. m., pl. dogmatici; adj. f., s. f. dogmatică (persoană), pl. dogmatice
16. [DOOM 2] dogmatic adj. m., s. m., pl. dogmatici; adj. f., (persoană) s. f. dogmatică, pl. dogmatice
17. [DTM] dogmatică (Biz.) (< gr. [τροπάριον] δογματιϰόν [dogmaticon]), slava care se cântă la vecernia* mică și mare, de sâmbătă seara (pe cele opt ehuri*), ca și din alte zile ale săptămânii, după stihirile* de la „Doamne strigat-am” și după cele de la stihoavnă*. Este numită astfel pentru că textul ei enunță o dogmă, respectiv aduce laudă Fecioarei și conține dogmele privitoare la persoana lui Iisus. Prin tradițe, alcătuitorul d. este Sf. Ioan Damaschinul ( m. 749).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL