1. [DEX '09] DEBILITARE, debilitări, s. f. Faptul de a (se) debilita; debilitate. – V. debilita.
2. [MDA2] debilitare sf [At: DEX / Pl: ~tări / E: debilita] 1-2 Pierdere a rezistenței unui organism (la efort fizic sau) la îmbolnăviri Si: debilitat1 (1-2).
3. [DLRLC] DEBILITARE s. f. Faptul de a (se) debilita; debilitate.
4. [DN] DEBILITARE s.f. Acțiunea de a (se) debilita și rezultatul ei; slăbire; slăbiciune. [< debilita].
5. [DEX '09] DEBILITA, debilitez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină debil. – Din fr. débiliter, lat. debilitare.
6. [MDA2] debilita vrt [At: DEX / Pzi: ~tez / E: fr débiliter, lat debilitare] 1-4 (A-și pierde sau) a face să-și piardă rezistența (la efort fizic sau) la îmbolnăviri.
7. [CADE] * DEBILITA (-itez) vb. tr. A slăbi, a face debil [fr.]
8. [DLRLC] DEBILITA, debilitez, vb. I. Tranz. A face să devină plăpînd, debil, lipsit de putere. Boala debilitează organismul. ♦ Refl. A slăbi, a deveni plăpînd, debil.
9. [DN] DEBILITA vb. I. tr., refl. A face să devină sau a deveni debil. [Cf. fr. débiliter, lat. debilitare].
10. [MDN '00] DEBILITA vb. tr., refl. a face să devină, a deveni debil. (< fr. debiliter, lat. debilitare)
11. [Scriban] *debilitéz v. tr. (lat. debilito, -áre). Slăbesc, ĭaŭ puterea: beția debilitează proasta lume.
12. [DOOM 3] debilitare s. f., g.-d. art. debilitării; pl. debilitări
13. [DOOM 2] debilitare s. f., g.-d. art. debilitării; pl. debilitări
14. [DOOM 3] debilita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. debilitez, 3 debilitează; conj. prez. 1 sg. să debilitez, 3 să debiliteze
15. [DOOM 2] debilita (a ~) vb., ind. prez. 3 debilitează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL