1. [MDA2] debavurator [At: DN3 / Pl: ~i, ~oare / E: debavura + -tor] 1 sn Unealtă folosită la debavurare. 2 sm Muncitor specializat în îndepărtarea prin ștanțare, dăltuire, polizare, a bavurii de pe piesele matrițate, turnate, laminate etc.
2. [DN] DEBAVURATOR s.n. Unealtă folosită la debavurare. [< debavura + -tor].
3. [MDN '00] DEBAVURATOR s. n. unealtă folosită la debavurare. (< debavura + -tor)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL