1. [DEX '09] DEBAVURARE, debavurări, s. f. Acțiunea de a debavura și rezultatul ei. – V. debavura.
2. [MDA2] debavurare sf [At: DEX / Pl: ~rări / E: debavura] Îndepărtare a bavurii de pe piesele matrițate, turnate, laminate etc. prin ștanțare, dăltuire, polizare.
3. [DN] DEBAVURARE s.f. Acțiunea de a debavura și rezultatul ei. [< debavura].
4. [DEX '09] DEBAVURA, debavurez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin ștanțare, dăltuire, polizare etc. bavura de pe piesele matrițe, turnate, laminate etc. – Pref. de- + bavură.
5. [MDA2] debavura vt [At: DEX / Pzi: ~rez / E: des- + bavură] A îndepărta, bavura de pe piese matrițate, turnate, laminate prin ștanțare, dăltuire, polizare.
6. [DEX '98] DEBAVURA, debavurez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin ștanțare, dăltuire, polizare etc. bavura de pe piesele matrițate, turnate, laminate etc. – Des1- + bavură.
7. [DN] DEBAVURA vb. I. tr. A îndepărta bavurile de pe piesele metalice turnate sau matrițate. [< de- + bavură].
8. [MDN '00] DEBAVURA vb. tr. a îndepărta bavurile de pe piesele metalice turnate sau prelucrate. (< de1- + bavură)
9. [DOOM 3] debavurare s. f., g.-d. art. debavurării; pl. debavurări
10. [DOOM 2] debavurare s. f., g.-d. art. debavurării; pl. debavurări
11. [DOOM 3] debavura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. debavurez, 3 debavurează; conj. prez. 1 sg. să debavurez, 3 să debavureze
12. [DOOM 2] debavura (a ~) vb., ind. prez. 3 debavurează
13. [DE] DEBAVURÁRE (< de4 + bavură) s. f. Operație de îndepărtare prin ștanțare, dăltuire, polizare etc. a bavurii de pe piesele matrițate, turnate, laminate etc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL