Definiție și ce înseamnă debellare

1. [MDA2] rebelat, ~ă a [At: BĂLCESCU, M. V. 313 / Pl: ~ați, ~e / E: rebela] (Îvr) Răzvrătit (2).

2. [Șăineanu, ed. VI] rebelà v. a se răscula: voiește a se rebela împotriva Cezarului BĂLC.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[DE] JOURNAL DE DÉBATS [ʒurnal də debá], cotidian francez fondat la Paris (1789); a devenit […]
1. [DEX '09] DEBAVURA, debavurez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin ștanțare, dăltuire, polizare etc. […]
1. [DEX '09] DEBAVURARE, debavurări, s. f. Acțiunea de a debavura și rezultatul ei. – […]
1. [DEX '09] DEBAVURA, debavurez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin ștanțare, dăltuire, polizare etc. […]
1. [MDA2] debavurator [At: DN3 / Pl: ~i, ~oare / E: debavura + -tor] 1 […]
[MDN '00] DEBAZIFICARE s. f. proces de îndepărtare a bazelor din complexul absorbitiv al solului. […]
[DE] DEBELIANOV, Dimcio (1887-1916), poet bulgar. Înrolat ca voluntar în primul război mondial, moare pe […]
[MDN '00] DEBENZOILARE s. f. suprimare a radicalului benzoil dintr-un compus organic. (după fr. débenzoylation) […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro