1. [MDA2] dălcăuș sm [At: PAMFILE, I. C. 108 / Pl: ~i / E: nct] Ajutor de cârmaci la plută.
2. [CADE] DĂLCĂUȘ sm. Mold. Cîrmaciul dindărat al plutei: dălcăușul își scoate iute cîrma să nu i-o rupă (VLAH.).
3. [DLRLC] DĂLCĂUȘ, dălcăuși, s. m. 1. (Mold.) Ajutor al cîrmaciului unei plute, care stă la cîrma dindărăt. Bărbatul cîrmaci și nevasta dălcăuș, înfipți, parcă, în plută pe picioare vînjoase, stăteau drept și neclintiți. HOGAȘ, DR. 242. 2. (Popular) Dalcauc (2). Rău ai făcut că n-ai vorbit la Dacia... Discursuri, așa ca să vorbim și să aplaude lumea, să te ridice dălcăușii în brațe și să strige ura! C. PETRESCU, Î. II 138.
4. [DLRM] DĂLCĂUȘ, dălcăuși, s. m. (Reg.) Ajutor al cîrmaciului unei plute, care stă la cîrma de dindărăt. – Tc. dalka(v)uk.
5. [Șăineanu, ed. VI] dălcăuș m. Mold. cârmaciul dinapoi al plutei. [Origină necunoscută].
6. [Scriban] dălcăúș m. (d. dalcauc). Mold. nord. Plutașu de la coada pluteĭ (Dacă e o femeĭe, se numește -șíță, pl. e). V. cîrmacĭ.
7. [DOOM 3] dălcăuș (plutaș) (pop.) s. m., pl. dălcăuși
8. [DOOM 2] dălcăuș (plutaș) (pop.) s. m., pl. dălcăuși
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL