1. [DEX '09] DĂHULA vb. I v. dăula.
2. [DEX '09] DĂULA, dăulez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) slei de puteri; a (se) istovi, a (se) speti, a (se) prăpădi. [Pr.: dă-u-. – Var.: dăhula, dehula vb. I] – Et. nec.
3. [DEX '09] DEHULA vb. I v. dăula.
4. [MDA2] daula v vz dăula2
5. [MDA2] dăhăina v vz dăula
6. [MDA2] dăhăla v vz dăula
7. [MDA2] dăhoina2 v vz dăula
8. [MDA2] dăhuia v vz dăula
9. [MDA2] dăhula v vz dăula
10. [MDA2] dăina3 v vz dăula
11. [MDA2] dăiona v vz dăula
12. [MDA2] dăula2 [At: PISCUPESCU, O. 200 / V: (reg) dau~, dăhăina, dăhăla, dăhoina, dăhu~, dăoina, dăina, dehăla, dehoia, dehu~, deula, deola, dohola, duhăla / P: dău~ / Pzi: ~lez / E: nct] 1-2 vtr (Mun; Trs) A (se) istovi. 3 vr (Reg; îf dăhula, dăhăla, dăhăina) A-i rupe cuiva oasele bătându-l.
13. [MDA2] dehula v vz dăula
14. [MDA2] deula v vz dăula
15. [MDA2] doola v vz dăula
16. [MDA2] duhăla v vz dăula
17. [CADE] DĂHULA 👉 DĂULĂ.
18. [CADE] DĂULA, DĂHULA, DE(H)ULA (-ulez) I. vb. tr. A slei puterile, a istovi, a speti: sufletu-mi dăulat și sdrobit de răstirete (ODOB.); văzînd că atîta sarcină îi dăhulase de tot (ISP.); Șăptalul, dehulat de alergături, a fost trimis mai întîu la Camier (I.-GH.). II. vb. refl. A se istovi, a se speti: să mă mai odihnesc și eu puțintel acasă, că m’am dehulat de atîtea trebușoare (CAR.).
19. [CADE] ❍ DECULA vb. tr. Trans. A deșela, a speti: Într’aceea Găvan pe Ghițu-l omoară, Cocoloș pe Titirez deculă (BD.-DEL.) [comp. DĂULA].
20. [CADE] DEHULA 👉 DĂULA.
21. [DLRLC] DĂHULA vb. I. v. dăula.
22. [DLRLC] DĂULA, dăulez, vb. I. Tranz. (Munt.) A slei de puteri, a obosi; a istovi; a speti, a zdrobi, a prăpădi. Ar veni tata... și i-ar dăula-n bătăi pe ceilalți dacă ar afla că m-au stîlcit în pumni. STANCU, D. 354. ◊ Fig. Sufletu-mi dăulat și zdrobit de răstriște în zadar cată odihna. ODOBESCU, S. A. 162. ◊ Refl. (În forma dehula) Să mă lăsați să mă mai odihnesc și eu puțintel acasă, că m-am dehulat de atîtea trebușoare pe pămînt. CARAGIALE, O. III 50. – Pronunțat: dă-u-. – Variante: dăhula (ISPIRESCU, la TDRG), dehula vb. I.
23. [Șăineanu, ed. VI] dăhulà v. a dăula: atâta sărcină îl dăhulase de tot ISP.
24. [Șăineanu, ed. VI] dăulà v. a slei de puteri. [Și dăhula: origină necunoscută].
25. [Scriban] dăhuléz, dăuléz, dehuléz, dihuléz și dihăĭnéz (sud) și deculéz (Trans.) și dihănésc (est.) v. tr. Ostenesc grozav, storc de puterĭ. V. refl. M’am dehuiat de atîta trebușoare (Car. VR. 1909, 11, 232). – Și dăobesc (Olt.): dăobit de alergătură (NPl. Ceaur, 84). V. dărîn, deșel, devoc, odîrnesc, spetesc.
26. [Scriban] dăuléz V. dăhulez.
27. [Scriban] dehuléz v. dăhulez.
28. [Scriban] dihăĭnéz și dihănésc V. dăhulez.
29. [Scriban] dihuléz V. dăhulez.
30. [DOOM 3] dăula (a ~) (a slei de puteri) (pop.) (desp. dă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. dăulez, 3 dăulează; conj. prez. 1 sg. să dăulez, 3 să dăuleze
31. [DOOM 2] dăula (a ~) (a slei de puteri) (reg.) (dă-u-) vb., ind. prez. 3 dăulează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL