1. [DEX '09] CĂRUNȚEALĂ s. f. Căruntețe. – Cărunți + suf. -eală.
2. [MDA2] cărunțeală sf [At: DDRF / Pl: ~eli / E: cărunți + -eală] 1-3 Căruntețe (1-3). 4 (Reg; fig) Lucru greu.
3. [DLRLC] CĂRUNȚEALĂ s. f. Căruntețe. Perii capului îi dăduseră în cărunțeală. SLAVICI, O. I 177.
4. [DLRM] CĂRUNȚEALĂ s. f. Căruntețe. – Din cărunți + suf. -eală.
5. [Șăineanu, ed. VI] cărunțeală f. fapta de a cărunți.
6. [Scriban] cărunțeálă f., pl. élĭ. Rezultatu cărunțiriĭ: pe la tîmple i se vedea cărunțeala.
7. [DOOM 3] cărunțeală s. f., g.-d. art. cărunțelii
8. [DOOM 2] cărunțeală s. f., g.-d. art. cărunțelii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL