1. [DEX '09] CĂRUNTA vb. I v. cărunți.
2. [DEX '09] CĂRUNȚI, cărunțesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A încărunți. [Var.: cărunta vb. I] – Din cărunt.
3. [DEX '09] ÎNCĂRUNȚI, încărunțesc, vb. IV. Intranz. (Despre păr) A începe să albească; a deveni cărunt; (despre persoane) a începe să albească la păr; a cărunți; p. ext. a îmbătrâni. – În + cărunt.
4. [MDA2] cărunta vi [At: DA / Pzi: ~tez / E: cărunți css] (Înv) A încărunți.
5. [MDA2] cărunti vi vz cărunți
6. [MDA2] cărunți v [At: DA / Pzi: ~țesc / E: cărunt] (Înv) A încărunți.
7. [MDA2] încărunți vi [At: GORJAN, H. IV, 121 / Pzi: ~țesc / E: în- + cărunt] 1 (D. păr) A deveni cărunt. 2 (D. persoane) A începe să albească la păr. 3 (Pex; d. persoane) A îmbătrâni.
8. [CADE] CĂRUNȚI, ÎNCĂRUNȚI (-țesc) l. vb. tr. A face cărunt, a albi (părul): aburi groși ce-i cărunțesc părul și genele DLVR.. II. vb. intr. A deveni cărunt, a i se albi părul; a îmbătrîni: părul ei începuse a cărunți ODOB.; s’au strecurat mulți ani de atunci..., încît am avut timpul să încărunțesc GN.; Ⓕ: cerul încărunți de nouri EMIN..
9. [CADE] ÎNCĂRUNȚI 👉 CĂRUNȚI.
10. [DLRLC] CĂRUNTA vb. I v. încărunți.
11. [DLRLC] CĂRUNȚI vb. IV v. încărunți.
12. [DLRLC] ÎNCĂRUNȚI, încărunțesc, vb. IV. Intranz. (Despre păr) A deveni cărunt, a începe sa albească; (despre persoane) a începe să albească la păr, p. ext. a îmbătrîni. Începe a se săpa o cută pe față, prinde a încărunți părul, tremură o mînă. SADOVEANU, E. 143. ◊ (Poetic) Ceriul încărunți de nouri, vîntul începu a geme. EMINESCU, N. 10. ◊ Tranz. Grijile l-au încărunțit înainte de vreme. – Variante: (învechit) cărunta, căruntez (NEGRUZZI, S. III 271), vb. I, cărunți (SAHIA, N. 59, ALECSANDRI, T. 1484, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 323) vb. IV.
13. [DLRM] CĂRUNȚA vb. I. v. încărunți.
14. [DLRM] CĂRUNȚI vb. IV. v. încărunți.
15. [Șăineanu, ed. VI] cărunțì v. a (se) face cărunt, a începe părul s’albească.
16. [Scriban] cărunțésc și încărunțésc v. intr. Devin cărunt. V. tr. Fac cărunt: m’aŭ încărunțit suferințele.
17. [Scriban] încărunțésc, V. cărunțesc.
18. [DOOM 3] încărunți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încărunțesc, 3 sg. încărunțește, imperf. 1 încărunțeam; conj. prez. 1 sg. să încărunțesc, 3 să încărunțească
19. [DOOM 2] încărunți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încărunțesc, imperf. 3 sg. încărunțea; conj. prez. 3 să încărunțească
20. [DMLR] cărunța (= cărunți) vb., ind. prez. pers. 1 sg. cărunțez
21. [DRAM 2021] cărunți, cărunțesc, v.i. (înv.; pop.) A încărunți; a albi. – Din cărunt (DEX).
22. [DRAM 2015] cărunți, cărunțesc, vb. intranz. – (înv.; pop.) A încărunți (ALRRM, 1969: 18); a albi. – Din cărunt (< lat. canutus, din canus „cărunt, alb”) (DEX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL