1. [DEX '09] CĂRUNTEȚE s. f. Faptul de a fi cărunt, cărunțeală, cărunție; p. ext. bătrânețe. – Cărunt + suf. -ețe.
2. [MDA2] căruntețe sf [At: DOSOFTEI, PS. 233 / V: ~eață, ~ță / Pl: ~ți / E: cărunt + -ețe] 1 Înfățișare a unui om cărunt (2) Si: cărunțeală (1), (înv) cărunțime (1), (rar) cărunție (1), (nob) căruntate (1). 2 (Pex) Bătrânețe. 3 (Cer) Păr cărunt Si: căruntate, cărunțeală (3), (înv) cărunțime (3), (rar) cărunție (3). 4 (Poetic) Albul (zăpezii).
3. [CADE] CĂRUNTEȚE sf. pl., CĂRUNTEAȚĂ (pl. -tețe) sf. Starea, vîrsta celui cărunt, bătrînețe: abia la vremea cărunteții dobîndi și el un copil ISP..
4. [DLRLC] CĂRUNTEȚE s. f. Faptul de a fi cărunt; p. ext. bătrînețe. Deși sîntem ajunși la vîrsta cărunteții, nu dorim să ne scurtăm anii. SADOVEANU, D. P. 17. Abia la vremea cărunteții dobîndi și el un copil. ISPIRESCU, L. 366. Barba-mi strică fața Și trei fire de mustețe, Cari mi-au dat în căruntețe. BIBICESCU, P. P. 303. – Variantă: cărunteță s. f.
5. [DLRM] CĂRUNTEȚE s. f. Faptul de a fi cărunt; p. ext. bătrînețe. – Din cărunt + suf. -ețe.
6. [Șăineanu, ed. VI] căruntețe f. începutul bătrânețelor când perii cărunțesc.
7. [MDA2] cărunteață sf vz căruntețe
8. [DLRLC] CĂRUNTEȚĂ s. f. v. căruntețe.
9. [Scriban] căruntéță f., pl. e (est) și -ețe f. (vest). Starea de a fi cărunt.
10. [DOOM 3] căruntețe s. f., art. căruntețea, g.-d. art. cărunteții
11. [DOOM 2] căruntețe s. f., art. căruntețea, g.-d. art. cărunteții
12. [DMLR] căruntețe s. f., g.-d. art. cărunteții / cărunteței; pl. -
13. [MDO] căruntețe, gen. cărunteți
14. [IVO-III] căruntețe (căruntețea mea sau căruntețele mele).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL