Definiție și ce înseamnă căcătură

1. [MDA2] căcătură sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: căcat + -ură] 1 Căcare. 2 Căcat (1).

2. [DER] CĂCĂTURĂ, căcături, s. f. Scaun (III), rezultatul defecării. (din căca)

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] căcâcea smi [At: MOXA, 38/3 / V: căcacea, ~ce, câc~ / E: căca […]
1. [MDA2] căcăcios, ~oasă [At: ANON. CAR. / Pl: ~oși, ~oase / E: căca + […]
1. [MDA2] căcădară sf [At: BORZA, D. / Pl: nct / E: nct] (Bot; reg) […]
1. [MDA2] căcădușă sf [At: DDRF / Pl: ~șe / E: nct] Cacaderie. 2. [DER] […]
1. [MDA2] căcălău sn [At: ISPIRESCU, L. 372 / Pl: ~laie / E: căca + […]
1. [CADE] CĂCĂNIU adj. pop. Cafeniu, de coloarea tutunului [căcat + cafeniu]. 2. [DER] CĂCĂNIU, […]
[Argou] căcănăreală, căcănăreli s. f. (vulg.) 1. rea-voință. 2. atitudine răutăcioasă. 3. antipatie. 4. zgârcenie. […]
1. [MDA2] căcănărie sf [At: POLIZU / Pl: ~ii / E: căcănar + -ie] 1 […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro