1. [MDA2] căcâcea smi [At: MOXA, 38/3 / V: căcacea, ~ce, câc~ / E: căca + -âce] 1 Om căcăcios (1). 2 (Pex) Om murdar. 3 (Fig) Om fricos. 4-6 (Fig) Om neserios, leneș, obraznic (care se amestecă și unde nu are treabă).
2. [MDA2] căcacea smi vz căcâcea
3. [MDA2] căcâce smi vz căcâcea
4. [MDA2] câcâcea sm vz căcâcea
5. [DER] CĂCÎCEA s. m. Căcăcios. (din căca)
6. [Argou] căcâcea s. invar. 1. (iron., apelativ) persoană lipsită de însemnătate; persoană a cărei părere nu este luată în seamă de interlocutori. 2. copil.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL