1. [DEX '09] CĂCIULAR, căciulari, s. m. 1. Meseriaș care lucrează căciuli. 2. Infanterist în vechea armată română care purta o căciulă împodobită cu o pană de curcan; dorobanț. – Căciulă + suf. -ar.
2. [MDA2] căciular sm [At: ALECSANDRI, P. III, 437 / Pl: ~i / E: căciulă + -ar] 1 Persoană care face căciuli (1). 2 Infanterist din armata română care purta, la costumul de paradă, o căciulă îndoită la vârf și împodobită cu pană de curcan Si: dorobanț.
3. [CADE] CĂCIULAR sm. ⊕ ⚚ 1 Cel ce face sau vinde căciuli ¶ 2 Fig. familiar 🎖️ Dorobanț (purtător de căciulă): Toți dorobanți, toți ~i, Români de viță veche ALECS..
4. [DEX '98] CĂCIULAR, căciulari, s. m. 1. Meseriaș care lucrează căciuli. 2. Infanterist în vechea armată română. – Căciulă + suf. -ar.
5. [DLRLC] CĂCIULAR, căciulari, s. m. 1. Meseriaș care lucrează căciuli. 2. Om care poartă căciulă. Răsări... unul cu căciulă ponosită repezită pe ceafă... – Unde te vîri, mă grozavule?... Căciularul se opri cu mirare. PAS, L. I 256. 3. (Învechit) Infanterist în vechea armată romînă. Era bun camarad Panciuc: cu el nu li se ura căciularilor niciodată. SADOVEANU, O. VI 76. Toți dorobanți, toți căciulari, Romîni de viță veche. ALECSANDRI, P. A. 204.
6. [DLRM] CĂCIULAR, căciulari, s. m. 1. Meseriaș care lucrează căciuli. 2. Infanterist în vechea armată romînă. – Din căciulă + suf. -ar.
7. [Șăineanu, ed. VI] căciular m. 1. care face sau vinde căciuli; 2. dorobanț cu căciulă înaltă: toți dorobanți, toți căciulari, Români de viță veche AL.
8. [Scriban] căcĭulár m. (d. căcĭulă). Acela care face saŭ vinde căcĭulĭ. Fam. Dorobanț (în a căruĭ uniformă e caracteristică căcĭula). Trans. June (arcaș). V. cojocar, opincar.
9. [DOOM 3] căciular s. m., pl. căciulari
10. [DOOM 2] căciular s. m., pl. căciulari
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL