1. [MDA2] căbălaică sf [At: TDRG / V: (reg) ~loaică (pl: ~loaice) / Pl: ~lăici / E: ns, cf rs ucr кавала „iobăgie”] Gaură făcută în acoperiș, într-o parte, prin care iese fumul Vz calaboaică.
2. [MDA2] căbăloaică sf vz căbălaică
3. [DAR] căbălaică, căbălaice, s.f. (reg., înv.) gaură făcută în acoperiș, prin care iese fumul.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL