1. [DEX '09] CÂRPĂTOR, cârpătoare, s. n. (Pop.) Bucată de lemn rotundă, pătrată sau dreptunghiulară, pe care se răstoarnă mămăliga sau pe care se taie carnea, ceapa etc.; fund. ♦ Scândură sau masă (pătrată) pe care se întinde aluatul. – Lat. coopertorium.
2. [MDA2] cârpător sn [At: (a. 1803) IORGA, S. D. XII, 146 / V: căr~, câpl~, (înv) crapator, crup~, crupătoriu, curpatoi, curpator, curp~ / Pl: ~oare / E: ml coopertorium] (Pop) 1 Bucată de lemn rotundă, pătrată sau dreptunghiulară, pe care se răstoarnă mămăliga sau pe care se taie carnea. 2 Scândură sau masă (pătrată sau) dreptunghiulară pe care se întinde aluatul. 3 Lopată (de lemn) întrebuințată pentru a băga și a scoate pâinea din cuptor. 4 (Îe) A mâncat turta dar a rămas ~ul Se spune despre cineva care neagă un fapt, în ciuda evidenței.
3. [MDA2] cărpător sn vz cârpător
4. [MDA2] crapator sn vz cărpător
5. [MDA2] crupător sn vz cârpător
6. [MDA2] crupetor sn vz cârpător
7. [MDA2] curpatoi sm vz cârpător
8. [MDA2] curpător sm vz cârpător
9. [CADE] ❍CĂLPĂTOR = CÎRPĂTOR.
10. [CADE] CĂRPĂTOR = CÎRPĂTOR.
11. [CADE] CÎLPĂTOR = CÎRPĂTOR.
12. [CADE] CÎRPĂTOR sm. 1 Scîndură, de formă dreptunghiulară sau rotundă, prevăzută cu o coadă sau mîner, pe care se răstoarnă mămăliga ( – fund de mămăligă), se toacă carnea, în bucătărie (tocător), sau se frămîntă aluatul (🖼 1271): începe a aduce pe un ~mămăliguță fierbinte de ieșeau aburi din ea (RET.) ¶ 2 Lopată de lemn lată și rotundă sau dreptunghiulară cu care se aruncă pîinea în țest.
13. [CADE] ❍ CRĂPĂTOR = CÎRPĂTOR.
14. [CADE] CRUPĂTOR (pl. -oare) sn. Băn. (LIUB.) = CÎRPĂTOR 2.
15. [CADE] ❍ CURPĂTOR = CÎRPĂTOR.
16. [DLRLC] CĂRPĂTOR s. n. v. cîrpător.
17. [DLRLC] CÎRPĂTOR, cîrpătoare, s. n. (Popular) 1. Bucată de lemn dreptunghiulară sau rotundă pe care se răstoarnă mămăliga sau pe care se taie carnea, ceapa etc.; fund. Aduce pe un cîrpător mămăliguță fierbinte. RETEGANUL, P. III 83. ♦ Scîndură sau masă pătrată, pe care se întinde aluatul. Coca din căpistere a fost întinsă pe cîrpător. STANCU, D. 85. 2. Lopată de lemn cu care se pune și se scoate pîinea din cuptor. Bîlea era un măgădău cu o față colțuroasă, pătrată, ca un cîrpător de țest. PREDA, Î. 147. – Variantă: cărpător (PANN, P. V. I 53) s. n.
18. [DLRM] CÎRPĂTOR, cîrpătoare, s. n. (Pop.) 1. Bucată de lemn dreptunghiulară sau rotundă pe care se răstoarne mămâliga sau pe care se taie carnea, ceapa etc. ; fund. ♦ Scîndură sau masă pătrată pe care se întinde aluatul. 2. Lopată de lemn cu care se pune și se scoate pîinea din cuptor. – Lat. coopertorium.
19. [Scriban] cărpătór, V. cîrpător.
20. [Scriban] cîrpătór n., pl. oare (lat. coopertorium, învălitoare, îld. coopérculum, capac). Vest. Nord. Fund de lemn pe care se pune mămăliga[1]. Taler de lemn pe care se mănîncă friptura la grătar. Lopată de băgat pînea’n cuptor (Meh. Șez. 37, 41). Adv. La un loc: avea pămîntu, 30 de pogoane, strîns la un loc: cîrpător (jud. Olt). – Și cărpă-, curpă- (GrS. 235) și crăpător. V. panacot.
21. [Scriban] crupătór, V. cîrpător.
22. [Scriban] curpătór, V. cîrpător.
23. [DOOM 3] cârpător (pop.) s. n., pl. cârpătoare
24. [DOOM 2] cârpător (pop.) s. n., pl. cârpătoare
25. [IVO-III] cârpător, -toare.
26. [DER] cîrpător (cîrpătoare), s. n. – 1. farfurie de lemn, tavă. – 2. Lopățică de brutar. – Mr. crăpitor, cărpitor, cripitor; megl. călpitor, cripitor. Lat. coŏpĕrtōrium „capac” (Pușchilă, Conv. lit., XLIII, 91; Pușcariu 375; Tiktin; Pușcariu, Dacor., I, 415; DAR). Cu sensul al doilea, pare a fi intervenit o confuzie cu cîrpă; într-adevăr, una dintre lopățelele folosite de brutari se învelește de obicei într-o cîrpă umedă, înainte de a se introduce în cuptor. Sb. krpàtur (sec. XVII), pe care Daničič, V, 627, îl derivă din it. copritore, ar putea proveni din rom.
27. [DRAM 2015] curpător, curpătoare, s.n. – (reg.) Platou din lemn, cu mâner, pe care se pune mămăliga: „Cum era întoarsă pe curpător, el o și taie iute cu ața și jumătate i-o dă la câine” (Bilțiu, 1999: 312). – Var. a lui cârpător (< lat. coopertorium „învelitoare”) (Scriban, MDA).
28. [DRAM] curpător, -oare, s.n. – Platou din lemn, cu mâner, pe care se pune mămăliga: „Cum era întoarsă la curpător, el o și taie iute cu ața și jumătate i-o dă la câine” (Bilțiu 1999: 312). – Lat. coopertorium (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL