1. [MDA2] căcălău sn [At: ISPIRESCU, L. 372 / Pl: ~laie / E: căca + -ălău] 1 Scârnă multă (în cantități mari, cum este îngrămădită în closete). 2 Cantitate mare de lucruri proaste, nefolositoare. 3 Grămadă mare.
2. [CADE] CĂCĂLĂU sbst. 1 Olten. Grămadă de murdărie, de gunoiu ¶ 2 pr. ext. Grămadă (în spec. de bani): bucuria ce avură cînd se văzură cu atîta ~ de bani ISP. [căca].
3. [Șăineanu, ed. VI] căcălău n. grămadă: un căcălău de bani ISP. [Lit. băligar].
4. [DER] CĂCĂLĂU s. n. Cantitate mare, abundență, belșug. (din căca)
5. [Argou] căcălău, Măria ta expr. (vulg.) v. căcălău
6. [Argou] căcălău adj. invar., adv. (vulg.) enorm, în cantități uriașe.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL