1. [DEX '09] ALTERA, alterez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A suferi sau a face să sufere transformări sub acțiunea mediului extern; a (se) descompune, a (se) strica. ◊ Tranz. Căldura alterează alimentele. 2. Tranz. A denatura, a falsifica, a se transforma. 3. Refl. (Fon.; despre sunete) A se schimba, a se transforma. 4. Tranz. (Muz.) A ridica sau a coborî un sunet, un acord etc. cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.). – Din fr. altérer, lat. alterare.
2. [MDA2] altera vtr [At: DA / Pzi: ~rez / E: fr alterer] 1-2 A (se) schimba (de obicei, în rău). 3-4 (D. materii organice) A (se) descompune. 5-6 (Muz) A modifica o notă (înălțând-o sau) coborând-o cu un semiton. 7-8 A (se) tulbura. 9-10 A (se) falsifica. 11 (D. sunete) A (se) transforma.
3. [CADE] *ALTERA (-erez) I. vb. tr. 1 A da altă înfățișare; a schimba în rău, a strica: lumina a alterat coloarea lichidului ¶ 2 A falsifica: cine face o citațiune nu trebue niciodată să altereze înțelesul textului ¶ 3 🎼 A schimba natura unei note sau unui acord sau unui ritm stabilit cu ajutorul accidenților. II. vb. refl. 1 A-și schimba înfățișarea ¶ 2 A se strica [fr. < lat.].
4. [DEX '98] ALTERA, alterez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A suferi sau a face să sufere transformări sub acțiunea mediului extern; a (se) descompune, a (se) strica. ◊ Tranz. Căldura alterează alimentele. 2. Tranz. A denatura, a falsifica, a transforma. 3. Refl. (Fon.; despre sunete) A se schimba, a se transforma. 4. Tranz. (Muz.) A ridica sau a coborî un sunet, un acord etc. cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.) – Din fr. altérer, lat. alterare.
5. [DLRLC] ALTERA, alterez, vb. I. 1. Refl. A se descompune sub influența unui agent extern; (despre alimente) a se strica. Unele medicamente se alterează la căldură Peștele se alterează repede. ◊ Tranz. Căldura alterează alimentele. 2. Tranz. A denatura, a falsifica. A altera un text. 3. Refl. (Rar, despre sunete, în special despre labiale) A se schimba. Sunetul «p» s-a alterat, trecînd la «k’», în cuvîntul «piatră», care a devenit astfel «chiatră». 4. Tranz. A ridica sau a coborî un sunet sau un acord cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.).
6. [DLRM] ALTERA, alterez, vb. I. 1. Refl. A se descompune sub influența unui agent extern; (despre alimente) a se strica. ◊ Tranz. Căldura alterează alimentele. 2. Tranz. A denatura, a falsifica. 3. Refl. (Fon.; despre sunete) A se schimba, a se transforma. 4. Tranz. (Muz.) A ridica sau a coborî un sunet, un acord etc. cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.). – Fr. altérer (lat. lit. alterare).
7. [DN] ALTERA vb. I. 1. refl. A se descompune (din cauza unui anumit agent extern); (despre alimente) a se strica. 2. tr. A denatura, a falsifica. 3. refl. (Fon.; despre sunete) A se preface, a se schimba. 4. tr. A ridica ori a coborî un sunet sau un acord cu un semiton cu ajutorul accidenților muzicali. [< fr. altérer, cf. lat. alterare].
8. [MDN '00] ALTERA vb. I. refl. 1. a se descompune; (despre alimente) a se strica. ◊ (despre roci) a (se) dezagrega. 2. (lingv.; despre sunete) a-și modifica pronunțarea sub influența altui sunet. II. tr. 1. a denatura adevărul. 2. (muz.) a se modifica înălțimea unui sunet. (< fr. altérer, lat. alterare)
9. [Șăineanu, ed. VI] alterà v. 1. a schimba starea unui lucru; 2. a preface din bine în rău, a strica.
10. [DEX '09] HALTERĂ, haltere, s. f. 1. Aparat de atletică grea, alcătuit din două rânduri de discuri sau sfere metalice de diferite greutăți, fixate la capetele unei bare; greutate. 2. (La pl.) Ramură sportivă care constă în ridicarea halterelor (1). [Acc. și: (1) halteră] – Din fr. haltère.
11. [MDA2] alteră sf vz halteră
12. [MDA2] halteră sf [At: DA ms / Pl: ~re / E: fr haltère] 1 Aparat de gimnastică alcătuit din două bile sau discuri de metal greu, de diferite mărimi, unite printr-o bară, cu care se fac diferite mișcări, pentru dezvoltarea musculaturii brațelor și toracelor. 2 (Lpl) Probă de atletism care se execută cu acest aparat.
13. [CADE] *HALTERĂ (pl. -re) sf. ⛹ Greutate alcătuită din două ghiulele de fier legate între ele printr’o vargă, cu care se fac exerciții de gimnastică (🖼 2505) [fr.].
14. [DEX '96] HALTERĂ, haltere, s. f. 1. Aparat de atletică grea, alcătuit din două rânduri de discuri sau sfere metalice de diferite greutăți, fixate la capetele unei bare; greutate. 2. (La pl.) Ramură sportivă care constă în ridicarea halterelor (1). [Acc. și: halteră] – Din fr. haltère.
15. [DLRLC] HALTERĂ, haltere, s. f. Aparat de gimnastică, alcătuit din două rînduri de discuri metalice fixate la capetele unei bare, cu care se fac diferite mișcări, pentru dezvoltarea tuturor mușchilor corpului.
16. [DN] HALTERĂ s.f. 1. Aparat alcătuit din două rînduri de discuri metalice legate între ele printr-o bară, folosit în atletica grea. ♦ (la pl.) Sport practicat cu acest aparat. 2. (la pl.) Balansiere (3). [< fr. haltère, cf. gr. halter – balanță].
17. [MDN '00] HALTERĂ s. f. 1. aparat din două rânduri de discuri metalice legate printr-o bară, folosit în atletica greacă; ganteră. ◊ (pl.) sport practicat cu acest aparat. 2. (pl.) balansiere (3). (< fr. haltère)
18. [Scriban] *altéră V. halteră.
19. [Scriban] *alteréz v. tr. (lat. áltero, -áre, d. álter, altu). Schimb în răŭ: mi-am alterat sănătatea. V. refl. Mă stric: untu s’a alterat de căldură. Mă schimb de emoțiune saŭ de boală: vocea i se alterase.
20. [Scriban] haltéră și altéră f., pl. e (fr. haltère, d. vgr. ῾altér, d. ῾állomai, sar.). Bucată de plumb pe care ceĭ vechĭ o țineaŭ în mînă ca să se cumpănească cînd săreaŭ. Azĭ, greutate de metal orĭ de lemn p. exercițiĭ gimnastice.
21. [DOOM 3] altera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. alterez, 3 alterează; conj. prez. 1 sg. să alterez, 3 să altereze
22. [DOOM 2] altera (a ~) vb., ind. prez. 3 alterează
23. [DOOM 3] !halteră s. f., g.-d. art. halterei; pl. haltere
24. [DOOM 2] halteră1 / halteră1 (aparat) s. f., g.-d. art. halterei / halterei; pl. haltere / haltere
25. [DOOM 2] halteră2 (zool.) s. f., g.-d. art. halterei; pl. haltere
26. [MDO] halteră
27. [GER] haltere Cuvîntul francez haltères (< gr. ὰλτῆρες) a devenit în romînește haltere, cu accentul pe primul e. În ultimul timp se pronunță ha'ltére, pentru că unii specialiști și-au închipuit că au de-a face cu un derivat german de la verbul halten „a ține”, care s-ar fi accentuat pe prima silabă. În realitate cuvîntul există în germană, tot ca împrumut din greacă, și are forma Haltere, cu accentul pe primul e. Prin urmare forma romînească ha'ltere este hipergermană.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL