1. [MDA2] constand sn vz costandă
2. [MDA2] constandă sf vz costandă
3. [MDA2] costandă sf [At: (sec. XVI) CUV. D. BĂTR. I, 95 / V: constand sn, cons~ sf / Pl: ~de / E: bg костандинка] 1 Veche monedă de argint, cu valoare variind după epocă. 2 (Mol) Potronic.
4. [CADE] ‡ COSTANDĂ (pl. -de) sf. 🪙 Veche monedă de argint, numită și „potronic”, a cărei valoare era, după epoci, de 9 sau 10 bani: să plătească pre zi cîte 12 aspri, carii fac 2 costande de argint (PRV.-MB.) [comp. ngr. κωυσταυτιυάττο, bg. kostadinka].
5. [Șăineanu, ed. VI] costandă f. veche monedă măruntă în valoare de 10 bani, pe care până azi copiii o poartă la gât ca un amulet. [Gr. mod. KOSTANDINÁTO, monedă de aur ce purta imaginea lui Constantin cel Mare].
6. [Scriban] costándă f., pl. e (din costandinat). O monetă măruntă cu care se făceaŭ socotelile la 1700. (Pare să fi fost egală cu potronicu. Și azĭ în P. P. la Rom. din Serbia).
7. [DOOM 3] costandă (înv.) s. f., g.-d. art. costandei; pl. costande
8. [DOOM 2] costandă (înv.) s. f., g.-d. art. costandei; pl. costande
9. [DER] costandă (costande), s. f. – Monedă veche de argint, care valora în prima parte a sec. XVII a cincea parte dintr-un ducat. Ngr. ϰωνσταντινάτο (DAR). Este dublet de la constantinat sau co(n)standinat, s. m. (monedă veche de aur, cu efigia lui Constantin cel Mare, care se găsea destul de frecvent în tezaurele din bazinul Dunării; sau, în general, monedă bizantină de aur). Cf. cosînzeană.
10. [DE] COSTANDE, Ion (1819-1879, n. Răhău, Alba), pictor și litograf român. Portrete („Horea”, „Avram Iancu”, „G. Barițiu”).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL