Restricția se referă la limitarea unei anumite acțiuni sau a unei întregi activități, mai degrabă decât la interdicția ei. Conceptul se referă de obicei la opțiuni sau alegeri severe, limitative sau masuri radicale. Restricția poate proveni din partea guvernului, a unei organizații sau a unei persoane în mod particular.
De exemplu, guvernul poate impune restricții economice prin introducerea unor tarife care limitează exportul sau importul produselor. Guvernul poate, de asemenea, limita sau chiar opri folosirea unei anumite mărfuri sau produse din motive de securitate.
De asemenea, o organizație poate impune restricții asupra propriilor angajați. Acestea pot include ore suplimentare neplătite sau orele de muncă în regim prelungit, în scopul reducerii costurilor. Această restrictie ar fi adesea furnizată împreună cu un comunicat de presă care explică motivele pentru examenul măsurilor.
Și o persoană aflată în dificultate financiară poate să își limiteze cheltuielile prin impunerea propriilor restricții. De exemplu, cheltuielile de zi cu zi ar putea fi reduse, în scopul atingerii unei anumite obiective financiare. Acest lucru ar putea include limitarea bucatelor sau a cumparaturilor inutile.
În general, restricția se referă la limitarea libertății sau a opțiunilor, în scopul atingerii unei anumite obiective. Acestea pot fi impuse de guvern, organizații sau chiar persoane în mod particular, atunci când există un scop sau o intenție în spatele lor.
