Curiozități despre Ferdinand I – Regele Unirii
Ferdinand I, supranumit „Întregitorul”, a fost al doilea rege al României și a jucat un rol esențial în realizarea Marii Uniri din 1918. Deși este adesea văzut ca o figură solemnă a istoriei, viața sa este plină de detalii fascinante și mai puțin cunoscute. Iată câteva curiozități despre acest rege remarcabil:
Ferdinand s-a născut în Germania, în familia Hohenzollern-Sigmaringen, dar a fost adoptat de familia regală română ca moștenitor al tronului. Deși avea rădăcini germane, a dovedit o loialitate profundă față de România, chiar și atunci când a fost nevoit să lupte împotriva propriei țări de origine în Primul Război Mondial.
Ca membru al casei Hohenzollern, Ferdinand a fost botezat în religia catolică. Totuși, odată ajuns rege, a respectat tradițiile românești și a susținut Biserica Ortodoxă, fiind numit simbolic „rege apostolic”.
În cercurile familiale, Ferdinand era alintat „Nando”, un diminutiv afectuos derivat din numele său. Această poreclă reflectă latura sa sensibilă și modestă, diferită de imaginea formală a unui monarh.
Deși provenea dintr-o familie germană, Ferdinand a ales să sprijine Antanta (Franța, Marea Britanie și Rusia) în Primul Război Mondial, o decizie curajoasă care a izolat temporar Casa Regală de Germania. Alegerea sa a deschis calea pentru realizarea Marii Uniri din 1918.
Ferdinand I a fost proclamat rege al României Mari în 1918, după unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Regatul României. A rămas în istorie ca simbolul unității naționale.
Ferdinand era cunoscut pentru personalitatea sa introvertită și pentru ezitările în luarea deciziilor. Totuși, în momente cruciale, s-a dovedit a fi un lider hotărât, punând interesele României mai presus de orice.
Ferdinand avea o mare pasiune pentru botanică. În timpul vieții sale, a contribuit la dezvoltarea grădinilor regale, în special la Domeniul Regal de la Sinaia, unde a fost creată o colecție impresionantă de plante.
Căsătoria sa cu Regina Maria, deși inițial bazată pe rațiuni politice, a devenit una dintre cele mai influente alianțe regale. Maria l-a sprijinit constant, fiind o figură carismatică ce a completat latura mai rezervată a lui Ferdinand.
În 1922, la Alba Iulia, Ferdinand și Maria au fost încoronați ca suverani ai României Mari, într-o ceremonie fastuoasă. Coroana de oțel a lui Ferdinand, realizată dintr-un tun capturat în Războiul de Independență, simboliza rezistența și unitatea națională.
Ferdinand a murit în 1927, la vârsta de 62 de ani, după o lungă suferință cauzată de cancer. A lăsat în urmă o moștenire istorică impresionantă și a fost îngropat la Curtea de Argeș, alături de Carol I.
Ferdinand I rămâne în memoria colectivă drept un monarh devotat, care a demonstrat că loialitatea și curajul pot transcende originile sau limitele personale. Viața sa este o poveste de dedicare față de idealurile unui popor și ale unei națiuni în formare.
