Undele seismice au fost descoperite de către științificul englez John Mowbray.
Acesta a studiat undele seismice în anul 1810, după ce a observat că mișcările pământului pot fi transmise sub formă de unde care se propagă în toate direcțiile.
Mowbray a dezvoltat teoria undelor seismice după ce a efectuat mai multe studii și observații asupra mișcărilor pământului în diferite zone geografice afectate de cutremure.
Astfel, el a descoperit că undele seismice se pot clasifica în două tipuri: undele P (primare) și undele S (secundare).
Undele P sunt cele care se propagă cel mai rapid și au o frecvență mai mare, iar undele S sunt cele care se propagă mai lent și au o frecvență mai mică.
Studiile lui Mowbray au fost extrem de importante în înțelegerea fenomenului cutremurelor și ulterior au contribuit la dezvoltarea seismologiei și a științelor geologice.
Astăzi, cercetările asupra undelor seismice continuă și se folosesc metode mai avansate, precum seismografia, pentru a înțelege mai bine structura și comportamentul pământului în cazul unor evenimente seismice.
