Sudarea manuala cu electrozi, cunoscuta si sub denumirea de sudare cu arc electric, este un proces tehnologic folosit pentru a uni doua piese metalice prin intermediul unui arc electric generat intre un electrod si piesele de sudat. Acest procedeu este utilizat in diverse domenii precum constructiile metalice, industria automobilelor, constructia de utilaje si echipamente, etc.
Multi vor fi surprinsi sa afle ca descoperirea sudarii cu electrozi nu se poate atribui unei singure persoane, ci a fost un proces gradual care a implicat mai multi inventatori si fizicieni din intreaga lume.
Inca din secolul al XVIII-lea, s-au facut primele experimente in ceea ce priveste utilizarea arcului electric pentru sudare. In anul 1770, fizicianul englez Sir Humphry Davy a descoperit faptul ca doua electrozi conectati la un generator de curent continuu si tinuti in contact cu un metal topit pot produce un arc electric. Cu toate acestea, nu a facut nicio legatura intre aceasta descoperire si tehnica sudarii.
In anul 1801, fizicianul rus Vasili Petrov a folosit pentru prima data un electrod de grafit pentru a produce un arc electric pentru a topi fierul in scopul sudarii. El a publicat rezultatele experimentelor sale in cartea "The Art of Employing an Arc of Electricity for Joining Metals" si este considerat de multi ca fiind primul care a utilizat arcul electric pentru sudare.
In anul 1881, inventatorul american Nikola Tesla a realizat o serie de experimente si descoperiri care au dus la dezvoltarea arcului electric pentru aplicatii industriale. El a inventat un generator de curent alternativ si a demonstrat cum acesta poate produce un arc electric stabil si continuu, idee care a fost dezvoltata mai tarziu de unul dintre studentii sai, George Claude, care a realizat primul generator de arc electric cu gaz.
Cu toate acestea, descoperirea care a avut cel mai mare impact asupra dezvoltarii sudarii cu electrozi a fost facuta in anul 1888 de catre fizicianul suedez Carl Gustaf Patrik de Laval, care a patentat un electrod de metal impregnat cu minerale pentru a pastra constant arcul electric. Aceasta a fost inovatia cheie care a dus la inceputul producției de electrozi de sudare comerciali. De Laval a continuat sa efectueze cercetari in domeniu si a inventat si un aparat de sudare cu arcul electric, cunoscut si sub denumirea de "arcul electric portabil".
In urma tuturor acestor descoperiri, industria sudarii a avansat in pasi mici dar siguri, cu numeroase contributii din partea altor inventatori si fizicieni, precum Charles Coffin, Strohmenger, Edmund Jarvis, Oscar Kjellberg, etc. Astfel, putem spune ca inventarea sudarii cu electrozi a fost un proces colectiv care a necesitat eforturi si contributii din partea mai multor persoane.
In prezent, sudarea cu electrod rutile, inventata in anul 1900 de catre Oscar Kjellberg, este in continuare una dintre metodele cele mai folosite pentru unirea pieselor metalice. Chiar daca au aparut si alte tehnici si procese de sudare, nu putem sa nu recunoastem importanta acestei descoperiri care a dus la dezvoltarea si modernizarea industriei metalurgice.
