Principiul vaselor comunicante este o lege a hidraulicii care se refera la nivelul egalizarii presiunii in doua sau mai multe recipiente interconectate printr-un tub sau un canal de alimentare. A fost descoperit de catre fizicianul italian Evangelista Torricelli in anul 1643.
Torricelli este cunoscut pentru lucrarea sa "Il trattato sulla misura dell'acqua corrente" (Tratatul asupra masurarii apei curente), publicata in anul 1644. In aceasta lucrare, Torricelli a experimentat cu fluide intr-un sistem de vase comunicante, aratand ca presiunea este acelasi in toate punctele lichidului intr-un sistem inchis. Acesta a dezvoltat si un concept matematic al presiunii hidrostatice, bazat pe inaltimea coloanei de lichid si densitatea acestuia.
Nu a fost pana in anul 1738 cand matematicianul francez Daniel Bernoulli a explicat principiul vaselor comunicante in termeni matematici si l-a extins la calculele presiunii pentru lichide in miscare. Bernoulli a studiat si efectele vaselor comunicante asupra velocitatii si debitului de fluid, precum si legarea dintre presiune si viteza in tuburi inclinate.
In zilele noastre, principiul vaselor comunicante este folosit in multe aplicatii practice, precum sistemele de conducte pentru apa potabila, sistemul cardiovascular si transmisia hidraulica a vehiculelor. De asemenea, este un concept important in stiinta hidrodinamicii, care se ocupa cu studiul miscarii fluidelor.