Descoperirea daltonismului este un subiect controversat, deoarece este greu de stabilit cine anume a fost primul care a observat această afecțiune a vederii. Datorită faptului că simptomele sale sunt descrise în diferite texte medicale și istorice, este dificil de determinat cu certitudine cine a fost primul care a constatat existența acestei tulburări.
Unii istorici cred că prima menționare a daltonismului apare în scrierile medicului arab Avicenna (Ibn Sina) din secolul al XI-lea. El a descris că unele persoane văd culorile diferit de majoritatea și că acest lucru poate fi cauzat de un defect al ochilor sau al creierului. Acesta este primul document cunoscut care a evidențiat discrepanța în percepția culorilor.
În secolul al XVIII-lea, savantul englez John Dalton a studiat această afecțiune și a emis o teorie conform căreia aceasta este cauzată de o schimbare la nivelul ochiului sau al nervilor optici. În timp ce își studia propriul daltonism, el a observat că nu putea distinge toate culorile și a scris despre acest lucru în jurnalul său. Pe baza acestor observații, el a ajuns la concluzia că există o afecțiune a vederii care îi afectează pe unii oameni.
Deși John Dalton este recunoscut ca fondatorul studiului modern al daltonismului, este important să menționăm și alte figuri importante care au influențat înțelegerea și cercetarea acestei afecțiuni. Medicul german Arthur von Soemmering a publicat, în 1791, un studiu detaliat al anomaliilor de percepție a culorilor, iar cercetările ulterioare ale medicilor Thomas Young și Hermann von Helmholtz au contribuit la o mai bună înțelegere a proceselor fiziologice și psihologice legate de vedere.
Pe măsură ce tehnologia avansa, au apărut tot mai multe studii și cercetări în domeniul daltonismului. În anul 1917, Reginald Punnett și William Bateson au ajuns la concluzia că această afecțiune se transmite pe cale genetică. Ulterior, alte studii au arătat că afecțiunea este mai frecventă la bărbați, deoarece genele responsabile de perceputea culorilor se află în cromozomul X.
În concluzie, încă de la începutul înțelegerii acestei afecțiuni, mai mulți oameni de știință au contribuit la descoperirea și înțelegerea daltonismului, fie prin studiile lor, fie prin observații personale. Cu toate acestea, încă nu poate fi stabilit cu exactitate cine a fost primul care a descoperit această tulburare a vederii. Cu toate acestea, un lucru este cert: înțelegerea acestei afecțiuni a dus la dezvoltarea de metode de diagnostic și remedieri care ajută persoanele afectate să trăiască o viață cât mai normală și să se bucure de frumusețea lumii într-un mod unic.