Limita Chandrasekhar este o constantă fizică care reprezintă masa maximă pe care o stea albă, o formă de stea care a epuizat combustibilul nuclear și a suferit un colaps gravitațional, o poate avea înainte de a fi supusă unei noi contracții gravitaționale și de a deveni o altă formă astronomică.

Valoarea limitei Chandrasekhar este de aproximativ 1,4 ori masa Soarelui. Acesta a fost numit după Subrahmanyan Chandrasekhar, un astrofizician indian care a determinat această limită în 1930.

Când o stea albă cu o masă mai mică decât limita Chandrasekhar epuizează tot combustibilul nuclear, se poate opri contracția gravitațională și poate rămâne ca stea albă pentru restul existenței sale. Cu toate acestea, dacă o stea albă acumulează masă de la o stea companion și depășește această limită, gravitația va depăși presiunea de degenerare a electronilor care susținea steaua și va provoca o reacție nucleară explozivă, cunoscută sub numele de nova sau supernova în funcție de intensitatea exploziei.

De asemenea, este important să se înțeleagă că limita Chandrasekhar este specifică pentru stelele albe și nu se aplică altor tipuri de obiecte cosmice, cum ar fi stelele neutronice sau găurile negre. Acestea au propriile lor mecanisme de susținere și limite critice.