Dioxidul de azot (NO2) face parte dintr-un grup de gaze foarte reactive cunoscute sub numele de oxizi de azot sau oxizi de azot (NOx). Alți oxizi de azot includ acidul nitros și acidul azotic. NO2 este utilizat ca indicator pentru grupul mai mare de oxizi de azot.
NO2 ajunge în aer în principal din cauza arderii combustibilului. NO2 se formează din emisiile provenite de la autoturisme, camioane și autobuze, centrale electrice și echipamente off-road.
Respirarea aerului cu o concentrație mare de NO2 poate irita căile respiratorii din sistemul respirator uman. Astfel de expuneri pe perioade scurte de timp pot agrava bolile respiratorii, în special astmul, ducând la simptome respiratorii (cum ar fi tusea, respirația șuierătoare sau dificultăți de respirație), ceea ce duce la internări în spital și vizite la camerele de urgență. Expunerile mai îndelungate la concentrații ridicate de NO2 pot contribui la dezvoltarea astmului și pot crește susceptibilitatea la infecții respiratorii. Persoanele care suferă de astm, precum și copiii și persoanele în vârstă sunt, în general, expuse unui risc mai mare pentru efectele NO2 asupra sănătății.
NO2, împreună cu alte NOx, reacționează cu alte substanțe chimice din aer pentru a forma atât pulberi în suspensie, cât și ozon. Ambele sunt, de asemenea, dăunătoare atunci când sunt inhalate, datorită efectelor asupra sistemului respirator.
NO2 și alte NOx interacționează cu apa, oxigenul și alte substanțe chimice din atmosferă pentru a forma ploi acide. Ploile acide dăunează ecosistemelor sensibile, cum ar fi lacurile și pădurile.
Particulele de nitrați care rezultă din NOx fac ca aerul să fie încețoșat și greu de văzut prin el. Acest lucru afectează numeroasele parcuri naționale pe care le vizităm pentru priveliște.
NOx-ul din atmosferă contribuie la poluarea cu nutrienți în apele de coastă.