Diferența dintre RMN (Rezonanța Magnetică Nucleară) și Angiografie (sau angio) constă în tehnologia utilizată, scopul investigației și tipul de imagini obținute pentru diagnostic. Ambele proceduri sunt metode imagistice avansate utilizate în medicină pentru a examina structurile interne ale corpului, dar sunt folosite în contexte diferite și oferă informații distincte despre țesuturile și vasele de sânge.

1. RMN (Rezonanța Magnetică Nucleară): Definiție și caracteristici

RMN-ul este o tehnică imagistică non-invazivă care utilizează câmpuri magnetice puternice și unde radio pentru a genera imagini detaliate ale organelor și țesuturilor din corp. Această tehnologie nu folosește radiații ionizante (precum în cazul radiografiilor sau CT-urilor), ceea ce o face mai sigură în anumite situații, mai ales pentru examinări repetate.

a. Cum funcționează RMN-ul:

• Principiul de bază: RMN-ul se bazează pe proprietățile nucleelor atomilor de hidrogen din corp (prezent în apă și grăsimi), care reacționează la câmpul magnetic aplicat. Atunci când pacientul este expus câmpului magnetic, nucleele atomilor de hidrogen se aliniază într-o direcție. Apoi, unde radio sunt utilizate pentru a modifica orientarea acestor nuclee, iar când acestea revin la poziția inițială, emit semnale care sunt captate și procesate de calculator pentru a genera imagini detaliate ale structurii corpului.
• Scopul RMN-ului: RMN-ul este folosit pentru a vizualiza o gamă largă de țesuturi moi din corp, cum ar fi creierul, măduva spinării, articulațiile, mușchii, organele interne și chiar anumite vase de sânge. Este extrem de eficient pentru diagnosticul leziunilor cerebrale, afecțiunilor neurologice, tumorilor, inflamațiilor sau anomaliilor structurale.
• Calitatea imaginilor: RMN-ul oferă imagini de înaltă rezoluție și detalii fine despre țesuturi. Această tehnică este utilă în special pentru a detecta modificări ale țesuturilor moi care nu sunt vizibile pe radiografiile obișnuite sau pe tomografiile computerizate (CT).

b. Utilizări comune ale RMN-ului:

• Examinări neurologice: RMN-ul este adesea folosit pentru a evalua creierul și măduva spinării în cazurile de accident vascular cerebral (AVC), tumori cerebrale, scleroză multiplă sau leziuni traumatice.
• Diagnosticul afecțiunilor musculare și scheletice: Este folosit pentru a evalua starea articulațiilor, mușchilor și oaselor, fiind util în diagnosticul leziunilor ligamentare, fracturilor ascunse sau problemelor legate de coloana vertebrală.
• Examinarea organelor interne: RMN-ul este indicat pentru evaluarea ficatului, rinichilor, inimii, uterului, prostatei și a altor organe.

c. Avantaje și dezavantaje ale RMN-ului:

• Avantaje:
  • Nu folosește radiații ionizante, fiind sigur pentru copii și gravide (în anumite situații).
  • Oferă imagini detaliate ale țesuturilor moi.
  • Permite diagnosticarea afecțiunilor care nu sunt ușor vizibile cu alte metode.
• Dezavantaje:
  • Timp de examinare mai lung comparativ cu CT-ul.
  • Costuri mai ridicate.
  • Nu poate fi utilizat la pacienți cu implanturi metalice sau dispozitive medicale metalice (ex. pacemaker).
  • Unele persoane pot resimți claustrofobie în tunelul RMN-ului.

2. Angiografia: Definiție și caracteristici

Angiografia este o procedură imagistică care are ca scop vizualizarea vaselor de sânge din corp. Aceasta poate fi realizată prin diverse metode, cum ar fi angiografia cu raze X (angiografie clasică), angiografia CT (Angio-CT) sau angiografia prin rezonanță magnetică (Angio-RMN). În mod tradițional, termenul „angio” se referă la procedura de imagistică cu contrast în care se injectează o substanță de contrast în vasele de sânge pentru a le face vizibile pe imaginile obținute.

a. Cum funcționează angiografia:

• Principiul de bază: În cazul angiografiei clasice, un cateter este introdus în vasul de sânge vizat (de obicei artera femurală) și se injectează o substanță de contrast. Aceasta face ca vasele de sânge să apară clar pe imagini, oferind medicilor posibilitatea de a evalua starea acestora, prezența blocajelor, anevrismelor sau malformațiilor vasculare.
• În cazul Angio-CT și Angio-RMN, substanța de contrast poate fi injectată intravenos, iar vasele de sânge sunt vizualizate folosind imagistica prin tomografie computerizată sau rezonanță magnetică, fără a mai necesita introducerea unui cateter.
• Scopul angiografiei: Principala utilizare a angiografiei este de a examina vasele de sânge (arterele și venele) pentru a detecta blocaje, îngustări, anevrisme sau malformații vasculare. Aceasta este esențială în diagnosticarea afecțiunilor cardiovasculare, cum ar fi boala coronariană, accidentele vasculare cerebrale (AVC) sau emboliile pulmonare.
• Imaginile obținute: Imaginile oferite de angiografie sunt extrem de clare în ceea ce privește conturul și structura vaselor de sânge. Ele arată fluxul de sânge și posibilele întreruperi sau malformații care pot afecta funcționarea normală a sistemului circulator.

b. Utilizări comune ale angiografiei:

• Evaluarea bolilor coronariene: Angiografia coronariană este utilizată pentru a vizualiza arterele care alimentează inima, detectând blocaje care pot duce la infarct.
• Investigarea accidentelor vasculare cerebrale: Angiografia cerebrală este utilizată pentru a identifica anevrismele sau blocajele din vasele de sânge care irigă creierul.
• Examinarea vaselor periferice: Angiografia este utilizată pentru a evalua circulația sanguină la nivelul picioarelor, brațelor sau organelor abdominale, pentru a identifica eventualele îngustări sau blocaje ale arterelor periferice.

c. Avantaje și dezavantaje ale angiografiei:

• Avantaje:
  • Oferă imagini clare și detaliate ale vaselor de sânge, esențiale în diagnosticarea afecțiunilor cardiovasculare.
  • Permite medicilor să observe și să trateze unele probleme în același timp (în cazul angiografiei intervenționale).
• Dezavantaje:
  • Procedura este mai invazivă decât alte tehnici de imagistică, necesitând introducerea unui cateter (în angiografia clasică).
  • Utilizarea substanței de contrast poate provoca reacții alergice la unele persoane sau probleme la pacienții cu afecțiuni renale.
  • Angiografia clasică are un risc mic de complicații (hemoragii, infecții).

3. Diferențe esențiale între RMN și angiografie

a. Scop și utilizare:

• RMN este utilizat în principal pentru evaluarea țesuturilor moi și a organelor interne, precum și pentru diagnosticarea afecțiunilor neurologice, musculare și ale organelor. RMN-ul poate vizualiza și vasele de sânge, dar fără a oferi aceeași precizie pentru structura vasculară ca angiografia.
• Angiografia, pe de altă parte, este utilizată exclusiv pentru a vizualiza și evalua vasele de sânge, fiind metoda preferată pentru a detecta blocaje, îngustări și alte anomalii în sistemul circulator.

b. Tehnologie:

• RMN se bazează pe câmpuri magnetice și unde radio pentru a crea imagini detaliate ale structurii interne a corpului, fără utilizarea radiațiilor.
• Angiografia clasică utilizează raze X și substanță de contrast pentru a vizualiza vasele de sânge. În cazul Angio-CT și Angio-RMN, substanța de contrast poate fi utilizată împreună cu tomografia computerizată sau cu rezonanța magnetică pentru a obține imagini ale vaselor de sânge.

c. Invaivitate:

• RMN-ul este o procedură non-invazivă și sigură pentru majoritatea pacienților.
• Angiografia clasică este invazivă, deoarece necesită introducerea unui cateter în vasele de sânge, în timp ce Angio-CT sau Angio-RMN sunt non-invazive și utilizează doar injectarea intravenoasă a substanței de contrast.

RMN-ul și angiografia sunt proceduri imagistice esențiale, dar sunt utilizate în scopuri diferite. RMN-ul este ideal pentru evaluarea țesuturilor moi, a organelor interne și a afecțiunilor neurologice, oferind imagini detaliate fără a utiliza radiații. Angiografia este metoda standard pentru vizualizarea detaliată a vaselor de sânge și pentru diagnosticarea bolilor cardiovasculare, fie prin angiografie clasică invazivă, fie prin Angio-CT sau Angio-RMN. Alegerea între RMN și angiografie depinde de obiectivul diagnostic specific și de structurile anatomice care trebuie evaluate.