Care este diferența dintre leasing financiar și leasing operațional?

Diferența dintre leasingul financiar și leasingul operațional constă în scopul, structura contractuală, responsabilitățile privind întreținerea bunului, contabilitatea și durata contractului. Ambele forme de leasing sunt soluții de finanțare pentru accesul la bunuri (precum autovehicule, echipamente sau alte active), dar fiecare este adaptată unor nevoi și situații diferite. În esență, leasingul financiar este mai apropiat de un împrumut pentru achiziționarea unui bun, în timp ce leasingul operațional este mai asemănător cu o închiriere pe termen lung.

1. Definiție și scop

Leasing financiar

Leasingul financiar este o formă de finanțare prin care utilizatorul (denumit locatar sau lessee) obține dreptul de a folosi un bun pentru o perioadă determinată, plătind rate regulate. La finalul contractului, locatarul are opțiunea de a deveni proprietarul bunului, de obicei prin achitarea unei valori reziduale (sumă mică, stabilită la începutul contractului). Leasingul financiar implică, în esență, o achiziție în rate, în care scopul final este transferul de proprietate.

1. Scop: Este ales de utilizatori care intenționează să dețină bunul la finalul contractului. Astfel, este o formă de finanțare pentru achiziții pe termen lung.
2. Proprietatea bunului: Deși, tehnic, compania de leasing (denumită locator sau lessor) deține bunul pe durata contractului, drepturile și responsabilitățile asupra bunului se transferă utilizatorului din prima zi. După achitarea integrală a ratelor și a valorii reziduale, locatarul devine proprietarul bunului.

Leasing operațional

Leasingul operațional este o formă de finanțare prin care utilizatorul plătește pentru folosirea temporară a bunului, fără a avea intenția sau obligația de a-l achiziționa la finalul contractului. În acest caz, bunul este returnat companiei de leasing după expirarea contractului, iar utilizatorul plătește doar pentru utilizarea acestuia pe perioada de leasing, nu pentru întreaga valoare a bunului.

1. Scop: Leasingul operațional este preferat de utilizatorii care doresc să beneficieze de folosirea bunurilor (cum ar fi autovehicule sau echipamente) fără a-și asuma riscurile de proprietate sau depreciere. Este ales frecvent pentru bunuri care se depreciază rapid sau care necesită înlocuire frecventă, cum ar fi autovehiculele sau echipamentele tehnologice.
2. Proprietatea bunului: Pe durata leasingului operațional, bunul rămâne proprietatea companiei de leasing, iar la finalul contractului, bunul este returnat. Există opțiunea de a prelungi contractul, dar, în general, nu este prevăzută achiziționarea bunului la final.

2. Drepturi și responsabilități

Leasing financiar

În leasingul financiar, utilizatorul preia majoritatea responsabilităților legate de bun, inclusiv întreținerea, asigurarea și repararea acestuia. Utilizatorul suportă riscurile asociate bunului, inclusiv riscul de depreciere sau deteriorare.

1. Responsabilitate pentru întreținere: Utilizatorul este responsabil pentru întreținerea bunului și pentru acoperirea costurilor aferente, inclusiv asigurarea acestuia. Riscurile legate de deteriorarea sau deprecierea bunului revin utilizatorului, deoarece acesta devine, în esență, proprietarul bunului la finalul perioadei de leasing.
2. Riscurile financiare: În leasingul financiar, utilizatorul își asumă riscurile financiare legate de utilizarea bunului pe termen lung, inclusiv eventualele costuri de întreținere ridicate sau de pierdere a valorii bunului în timp.

Leasing operațional

În leasingul operațional, majoritatea responsabilităților legate de întreținerea și asigurarea bunului rămân la compania de leasing. Utilizatorul are obligația de a folosi bunul în mod corespunzător, dar nu este responsabil pentru riscurile majore legate de depreciere sau întreținere.

1. Responsabilitate minimă: Utilizatorul este responsabil doar pentru utilizarea normală a bunului pe durata contractului, dar reparațiile majore, asigurarea și riscurile legate de depreciere sunt gestionate de compania de leasing.
2. Flexibilitate: Leasingul operațional permite returnarea bunului la finalul contractului, fără obligații suplimentare. Aceasta oferă o flexibilitate mai mare utilizatorului, care poate alege să închirieze un nou bun sau să renunțe la utilizarea acestuia.

3. Contabilitate și fiscalitate

Leasing financiar

Din punct de vedere contabil, leasingul financiar este tratat ca o achiziție de activ. Bunul închiriat este considerat un activ imobilizat în bilanțul contabil al utilizatorului și este înregistrat ca atare în contabilitatea acestuia.

1. Amortizare: Bunul este amortizat de către utilizator pe parcursul duratei de leasing, conform regulilor de contabilitate, ceea ce înseamnă că valoarea bunului este repartizată pe durata de utilizare.
2. Datorii: Ratele de leasing sunt înregistrate ca datorii pe parcursul contractului, iar leasingul financiar influențează astfel structura activelor și pasivelor din bilanțul utilizatorului.

Leasing operațional

În leasingul operațional, bunul nu este înregistrat ca activ în bilanțul utilizatorului, deoarece acesta este considerat doar un chiriaș temporar. Ratele de leasing sunt înregistrate direct ca cheltuieli operaționale.

1. Cheltuieli operaționale: Ratele lunare de leasing sunt considerate cheltuieli și nu apar ca datorii în bilanțul utilizatorului. Aceasta poate fi o opțiune avantajoasă din punct de vedere contabil, deoarece nu crește datoria pe termen lung.
2. Fără amortizare: Deoarece bunul nu este considerat un activ propriu, nu există amortizare în contabilitatea utilizatorului, ceea ce simplifică evidența financiară și poate aduce avantaje fiscale pentru companiile care preferă să minimizeze activele în bilanț.

4. Durata contractului și flexibilitate

Leasing financiar

Leasingul financiar este, de obicei, un contract pe termen lung, corespunzător duratei de viață economică a bunului. La finalul contractului, utilizatorul devine proprietarul bunului, achitând valoarea reziduală (dacă aceasta există).

1. Durată fixă: Leasingul financiar are o durată fixă, care de obicei corespunde cu durata de amortizare a bunului. Contractele sunt mai puțin flexibile și presupun că utilizatorul va deține bunul pe termen lung.
2. Achiziția bunului: Scopul final este achiziționarea bunului la finalul perioadei de leasing, ceea ce înseamnă că utilizatorul va deveni proprietarul bunului odată ce toate plățile sunt efectuate.

Leasing operațional

Leasingul operațional este, de obicei, un contract pe termen scurt sau mediu, oferind utilizatorului posibilitatea de a folosi bunul pentru o perioadă determinată, fără să-l achiziționeze.

1. Durată flexibilă: Leasingul operațional poate avea o durată mai scurtă, oferind mai multă flexibilitate utilizatorului în funcție de nevoile sale. Acesta poate returna bunul la finalul contractului sau poate opta pentru un alt bun, în funcție de necesitățile actuale.
2. Returnarea bunului: La finalul contractului, utilizatorul returnează bunul companiei de leasing și poate opta pentru închirierea unui alt bun sau reînnoirea contractului. Leasingul operațional este astfel mai potrivit pentru bunuri care trebuie înlocuite frecvent (cum ar fi autovehiculele sau echipamentele tehnologice).

5. Costuri și avantaje

Leasing financiar

Leasingul financiar implică costuri mai mari pe termen lung, deoarece utilizatorul achită întreaga valoare a bunului, plus dobânzile și comisioanele asociate. Totuși, acesta oferă avantajul de a deveni proprietarul bunului la finalul contractului.

1. Costuri totale mai mari: Pe termen lung, leasingul financiar poate implica costuri mai mari, dar utilizatorul beneficiază de dreptul de proprietate asupra bunului.
2. Avantaje fiscale: Utilizatorul poate beneficia de anumite avantaje fiscale, cum ar fi deducerea amortizării și a cheltuielilor cu dobânzile.

Leasing operațional

Leasingul operațional poate avea costuri mai mici pe termen scurt, deoarece utilizatorul plătește doar pentru perioada de utilizare a bunului, dar nu obține proprietatea asupra acestuia. Este ideal pentru companiile sau persoanele care nu doresc să dețină bunuri care se depreciază rapid.

1. Costuri totale mai mici: Pe termen scurt, leasingul operațional poate fi mai avantajos, deoarece utilizatorul plătește doar pentru utilizarea temporară a bunului și nu pentru întreaga sa valoare.
2. Flexibilitate și actualizare: Utilizatorii pot beneficia de o flexibilitate mai mare și pot actualiza periodic echipamentele sau vehiculele, fără să se preocupe de devalorizarea acestora.

Diferența principală dintre leasingul financiar și leasingul operațional constă în scopul final al utilizării bunului și în modul în care sunt distribuite responsabilitățile și riscurile. Leasingul financiar este potrivit pentru utilizatorii care doresc să achiziționeze bunul la finalul contractului, asumându-și responsabilitatea pentru întreținere și depreciere, în timp ce leasingul operațional oferă o soluție flexibilă pentru cei care doresc doar să închirieze bunul temporar, fără să-și asume riscurile de proprietate sau depreciere. Alegerea între cele două tipuri de leasing depinde de nevoile și strategia financiară a utilizatorului, precum și de tipul de bun și durata de utilizare preconizată.