Definitii

[MDN '00] PREVERBIAJ s. n. limbaj spontan și individual, onomatopeic, al copilului. (< fr. préverbial) […]

1. [MDA2] prevernal, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: it prevernale] […]

1. [MDA2] prevestaș sm [At: DIACONU, VR. 223 / Pl: ~i / E: prevesti1 + […]

1. [DEX '09] PREVESTI, prevestesc, vb. IV. Tranz. 1. A anunța întâmplări sau evenimente viitoare […]

1. [DEX '09] PREVESTIRE, prevestiri, s. f. Acțiunea de a prevesti; semn prevestitor. – V. […]

1. [DEX '09] PREVESTIT s. n. (Rar) 1. Prevestire. 2. (Înv. și reg.) Fază de […]

1. [DEX '09] PREVESTITOR, -OARE, prevestitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care anunță dinainte, care prevestește […]

1. [MDA2] preveșteală sf [At: MOLNAR, ap. DR IV, 388 / V: (reg) preveștea, priviștea, […]

[Scriban] priveghéz și privighéz, a -gheá v. tr. (lat. per-vigĭlare. V. veghez). Supraveghez, păzesc de […]

[Scriban] priveghetór și (ob.) -ighitor, -oáre s., pl. orĭ, oare. Persoană care priveghează, supraveghetor. Vechĭ. […]

1. [MDA2] prevină sf [At: ANTIPA, P. 581 / V: (reg) ~ilă, priv~ / Pl: […]

[MDA2] previnde vt [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 223 / Pzi: prevând / E: pre- + vinde] […]

[MDA2] previnde vt [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 223 / Pzi: prevând / E: pre- + vinde] […]

[DER] previnge (-ving, -ns), vb. – A învinge. Lat. pervincĕre. Sec. XVI, înv., cf. învinge. […]

[DER] previnge (-ving, -ns), vb. – A învinge. Lat. pervincĕre. Sec. XVI, înv., cf. învinge. […]

[DER] previnge (-ving, -ns), vb. – A învinge. Lat. pervincĕre. Sec. XVI, înv., cf. învinge. […]

1. [MDA2] prevină sf [At: ANTIPA, P. 581 / V: (reg) ~ilă, priv~ / Pl: […]

[Scriban] préut m. (lat. pop. prébiter, -tri, îld. presbiter, bătrîn, preut, infl. de praebére, a […]

1. [MDA2] preaînmulțime sf [At: CORESI, EV. 116 / Pl: ~mi / E: prea + […]

1. [MDA2] preaînota vi [At: PSALT. 216 / Pzi: 3 ~înoată / E: prea + […]

« 1 … 1.720 1.721 1.722 … 6.551 »