1. [DEX '09] PRILEJI, prilejesc, vb. IV. Tranz. și refl. impers. (Înv.) A (se) prilejui. – Din prilej.
2. [DEX '09] PRILEJUI, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naștere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji. ♦ Refl. impers. A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. – Prilej + suf. -ui.
3. [MDA2] pârleji v vz prileji
4. [MDA2] pârliji v vz prileji
5. [MDA2] prăleji[1] v vz prileji
6. [MDA2] preleji v vz prileji
7. [MDA2] prileji [At: (a. 1631) GCR I, 75/22 / V: (înv) prălăji[1], prel~, (îvr) pârl~, (reg) pârliji / Pzi: ~jesc / E: prilej] 1 vru (Îrg) A se întâmpla. 2 vrui (Îrg) A se ivi. 3 vr (Înv; îlv) A i se ~ moarte(a) A muri. 4 vt (Rar) A prilejui (5). 5 vr (Îrg; d. oameni) A se nimeri. 6 vt (Îvr; îf pârleji) A găsi. 7-8 vr (Înv) (A căuta sau) a găsi un moment oportun.
8. [MDA2] prilejui [At: PAMFILE, DUȘM. 161 / Pzi: ~esc / E: prilej + -ui] 1 vt A permite. 2 vt A determina. 3 vt A constitui o ocazie favorabilă pentru ceva Si: a ocaziona. 4 vrim (Rar) A se ivi ocazia favorabilă. 5 vt A fi cauza Si: a cauza, a pricinui, a produce, a provoca, (rar) a prileji (4), (înv) a pricinui. 6 vr (Reg; d. oameni) A se nimeri.
9. [DLRLC] PRILEJI vb. IV v. prilejui.
10. [DLRLC] PRILEJUI, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A da prilej la...; a cauza, a pricinui. Romanul care a prilejuit lovitura însă îl citise. AGÎRBICEANU, S. P. 247. ◊ Refl. impers. (Și în forma prileji) A i se întîmpla. I se prileji aceeași nenorocire ce întîmpină vestitul biruitor de la Canne. HASDEU, I. V. 189. ♦ (Rar) A favoriza. Venise să vadă pe mîndrul fecior ce-l prilejise norocul. ȘEZ. IX 117. – Variantă: prileji vb. IV.
11. [Șăineanu, ed. VI] prilejì v. 1. a ocaziona: întârzierea prileji mântuirea BĂLC.; 2. a se întâmpla: acolo m’am prilejit și eu; 3. a afla prilej: Batori nu se prileji a răspunde cererii BĂLC. [Slav. PRILIEZATI, a se da la, a stârni].
12. [Scriban] prelejésc, V. prilejesc.
13. [Scriban] prilejésc v. tr. (vsl. prilezati, a sta alăturĭ, a persevera, d. ležati, a zăcea, leštĭlegon, a se culca. V. polignesc). Ocazionez, cauzez: plecarea luĭ prileji descoperirea. V. refl. Găsesc prilej: dușmaniĭ nu s’aŭ prilejit să năvălească. Mă întîmplu, găsesc prilej (mă zgodesc): așa s’a prilejit și boĭerilor (Cost. 1, 292). – Și pre- (ib. 318).
14. [DOOM 3] prileji (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejesc, 3 sg. prilejește, imperf. 1 prilejeam; conj. prez. 1 sg. să prilejesc, 3 să prilejească
15. [DOOM 3] prilejui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiesc, 3 sg. prilejuiește, imperf. 1 prilejuiam; conj. prez. 1 sg. să prilejuiesc, 3 să prilejuiască
16. [DOOM 2] prileji (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejesc, imperf. 3 sg. prilejea; conj. prez. 3 să prilejească
17. [DOOM 2] prilejui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiesc, imperf. 3 sg. prilejuia; conj. prez. 3 să prilejuiască
18. [MDO] prilejui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiesc, conj. prilejuiască)
19. [DER] prileji (prilejesc, prilejit), vb. – 1. A da ocazie, a cauza, a da naștere, a da loc. – 2. (Refl.) A se folosi de ocazie. – 3. (Refl.) A se afla întîmplător, a coincide. – 4. (Refl.) A se întîmpla, a se petrece. Sl. priležati, priležą „a fi alături” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 292). – Der. prilej, s. n. (ocazie, motiv, cauză; pretext, nuanță; înv., Mold., resurse, bunuri).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL