1. [MDA2] prilestit, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 30v/11 / V: (îrg) prel~, ~los~, (înv) ~lăs~, ~lis~ / Pl: ~iți, ~e / E: prilesti] 1 (Înv) Amăgit. 2 (Spc) Ademenit. 3 (Îrg) Zăpăcit. 4 (Reg; d. copii; îf prelestit) Neastâmpărat. 5 (Reg; îf prelestit, prilistit) Pipernicit. 6 (Reg; d. oameni; îf prilostit) Care nu are noroc. 7 (Îvr) Degradat. 8 (Înv) Calomniat. 9 (Înv) Proferat. 10 (Reg) Schimonosit.
2. [MDA2] prelăsti v vz prilesti
3. [MDA2] prelesti v vz prilesti
4. [MDA2] prelestit, ~ă a vz prilestit
5. [MDA2] prelisti v vz prilesti
6. [MDA2] prilăsti v vz prilesti
7. [MDA2] prilăstit, ~ă a vz prilestit
8. [MDA2] prilejti v vz prilesti
9. [MDA2] prilesti [At: PSALT. HUR. 9v/4 / V: ~los~, (înv) prelăs~, prel~, prelis~, ~lăs~, ~lejti, (reg) ~lis~ / Pzi: ~tesc / E: slv прѣльстити] 1-2 vtr (Îrg) A (se) amăgi. 3 vt (Spc) A ademeni. 4 vr (Îvr; îf prilosti) A se degrada. 5 vt (Înv; îf prilăsti) A calomnia. 6 vt (Înv; îaf) A profera. 7-8 vtr (Reg; îf prilosti) A (se) schimonosi. 9 vr A se strâmba. 10 vr (Îvr; îf prelesti) A se strădui.
10. [MDA2] prilisti v vz prilesti
11. [MDA2] prilistit, ~ă a vz prilestit
12. [MDA2] prilosti v vz prilesti
13. [MDA2] prilostit, ~ă a vz prilestit
14. [MDA2] uprelestit, ~ă a vz prilestit
15. [Șăineanu, ed. VI] prilostì v. 1. a amăgi: cum nu simți tu răul, care te prilostește? PANN; 2. a fermeca: prilostit de dragoste ISP. [Vechiu-rom. prelesti, a înșela = slav. PRĬELIȘTITI, a amăgi].
16. [Scriban] prilăstésc și prilestésc v. tr. (vsl. prie-lĭstiti, a înșela, d. lĭstĭ, înșelăcĭune; rus. pre-lĭstitĭ, a seduce, a linguși; bg. prĭelesten, încîntător. V. lăstesc). Vechĭ. Înșel. Azĭ. Munt. (prilostesc, împrilostesc și imprelistesc). Farmec, vrăjesc, zăpăcesc: proștiĭ și împrelistițiĭ (VR. 1911, 10, 6), dragostea-ĭ prilostise. – Și prilistesc (Mold.) și împilostresc (Trans.).
17. [Scriban] prilestésc, V. prilăstesc.
18. [Scriban] prilostésc, V. prilăstesc.
19. [DER] prilesti (-tesc, -it), vb. – A înșela, a amăgi. – Var. prilăsti, prilosti, prelăsti, prelesti, cu der. Sl. prĕlištiti (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 292). Înv.
20. [DRAM 2015] prelestit, s.n. – (reg.) Nebunie, prostie, sminteală, aiureală: „Mâncate-ar prelestitu’ cujmă, că rău mă încălzești” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 278; Călinești). – Din sl. prělištiti „a înșela” (Scriban; Miklosich, Cihac, cf. DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL