1. [MDA2] prilesteț, ~eață smf, a [At: PSALT. 6 / V: ~lăs~ / Pl: ~i, ~e / E: prilesti + -eț] (Înv) 1-2 (Om) înșelător.
2. [MDA2] prilăsteț, ~eață a vz prilesteț
3. [Scriban] prilăstéț, -eáță adj., pl. ețĭ, ețe (d. prilăstesc). Vechĭ. Înșelător.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL