SCÁUNUL s. art. v. casiopeea.
SCAUNUL-PÓPII s. v. arşinic.
SCAUNUL-LUI-DUMNEZÉU s. v. cuişoare.
SCAUNUL-DÓMNULUI s. v. brumărea.
SCAUNUL-CÚCULUI s. v. garoafă.
SCAUNUL DE DINAÍNTE s. v. gresie, perinoc.
SCÁUN s. v. abator, capitală, căţel, cocleţ, consiliu, cordenci, defecare, defecaţie, divan, domnie, excrement, fecale, ieşire, judecătorie, măcelărie, năsălie, oplean, patru, pod, posadă, purgaţie, scară, schimbătoare, sfat, tribunal, tron.
SCÁUN s. 1. (prin Ban.) scamnie. (S-a aşezat pe ~.) 2. (TEHN.) scăunoaie. (~ al dulgherului.) 3. (TEHN.) cal. (~ la scăunoaie.) 4. (TEHN.) scaun de cioplit = bedreag, butuc. (~ al rotarului.) 5. (TEHN.) butuc, pat, picior, strat, talpă, (reg.) pitrucă, stârciog. (~ la sucală, la vârtelniţă.) 6. (TEHN.) bătător, strat, trup. (~ la meliţă.) 7. butuc, trunchi. (~ de măcelărie.) 8. (MUZ.) căluş, scăunaş, scăunel. (~ la un instrument cu coarde.)
SCAUN DE SPÍŢE s. v. cobilă.
SCAUN DE ÎNSPIŢÁT s. v. cobilă.