Definiție și ce înseamnă atârdisit

1. [MDA2] artărdisi v vz atârdisi

2. [MDA2] arteriși v vz atârdisi

3. [MDA2] atârdisi vi [At: I. NEGRUZZI, S. I, 295 / V: atir- / Pzi: ~sesc / E: ngr αρτηρδισω] (Grî) A supralicita.

4. [MDA2] atirdisi v vz atârdisi

5. [CADE] ‡ARTIRISI (-isesc)... = ATÎRDISI... [ngr. άρτήρισα < άρτηρίςω tc.].

6. [CADE] ‡ARTÎRDISI... = ATÎRDISI...

7. [CADE] ‡ATIRDISI... = ATÎRDISI...

8. [CADE] ‡ATÎRDISEALĂ, *ATIRDISEALĂ (pl. -seli) sf. ⚖️ = ATÎRDISIRE.

9. [CADE] ‡ATÎRDISI, ‡ATIRDISI (-isesc) I. vb. intr. ⚖️ A da ceva mai mult peste prețul oferit de altul pentru un lucru ce se vinde la mezat: acel ce atirdisește la o licitație... rămîne îndatorit să priimească lucrul (COD.-CAL.). II. vb. tr. = ADJUDECA [ngr. άρτηρδίςω < tc.].

10. [CADE] ‡ATÎRDISIRE, ‡ATIRDISIRE sf. ⚖️ Faptul de a atîrdisi.

11. [Scriban] atîrdisésc, atirdisésc, artîrdisésc, artorosésc, arturisésc și artirisésc v. tr. (ngr. artirdizo și artirízo, aor. -irdisa, -irisa, d. turc. artyrmak, aor. artyrdy, a adăuga, d. artyk, maĭ mult; bg. atyrdisam, sîrb. arterisati). Vechĭ. Daŭ maĭ mult la mezat. Adjudic.

12. [DER] atîrdisi (-sesc, – it), vb. – A licita, a oferi. – Var. artîrdisi, artorosi, arturosi. Ngr. ἀστηρ(δ)ίζω, aorist ἀστήρισα, din tc. arturmak, aorist arterde (Șeineanu, II, 28), cf. bg. atardisam, sb. arterisati. – Der. atîrdiseală, s. f. (licitație); atîrdisitor, s. m. (licitant, ofertant).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] SPICIFORM, -Ă, spiciformi, -e, adj. Care are formă de spic (1). – […]
1. [MDA2] spicilegiu sn [At: ANTONESCU, D. / Pl: ~ii / E: lat spicilegium] (Liv) […]
1. [MDA2] spiciță sf [At: ALR I, 825/556 / Pl: ~țe / E: spiță + […]
1. [DEX '09] SPICUI, spicuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A culege spice (1) din lan; […]
1. [DEX '09] SPICUIALĂ, spicuieli, s. f. (Rar) Spicuire. – Spicui + suf. -eală. 2. […]
1. [DEX '09] SPICUIRE, spicuiri, s. f. Acțiunea de a spicui și rezultatul ei; spicuială. […]
1. [MDA2] spicuit sns [At: DDRF / E: spicui] (Rar) 1-2 Spicuire (1-2). 2. [DEX […]
1. [DEX '09] SPICUITOR, -OARE, spicuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care spicuiește. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro