1. [DEX '09] SPICUIRE, spicuiri, s. f. Acțiunea de a spicui și rezultatul ei; spicuială. – V. spicui.
2. [MDA2] spicuire sf [At: POLIZU / P: ~cu-i~ / Pl: ~ri / E: spicui] 1 Culegere a spicelor din lan sau a acelor rămase după secerat Si: (rar) spicuială (1), spicuit (1). 2 (Fig) Extragere de idei, informații, materiale documentare etc din diferite izvoare, alegând dintr-o cantitate mai mare Si: (rar) spicuială (2), spicuit (2), spicuitură (1).
3. [DLRLC] SPICUIRE, spicuiri, s. f. Acțiunea de a spicui și rezultatul ei; culegere, adunare (de material documentar).
4. [DEX '09] SPICUI, spicuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A culege spice (1) din lan; a aduna spicele rămase după secerat. 2. Fig. A culege (de ici, de colo), a extrage (materiale documentare) din diferite izvoare (alegând dintr-o cantitate mai mare). [Prez. ind. și: spicui] – Spic + suf. -ui.
5. [MDA2] spicui [At: (a. 1817) URICARIUL, IV, 304/6 / Pzi: ~esc, (reg) spicui / E: spic + -ui] 1 vt(a) (C. i. spice) A culege din lan sau după secerat Si: (îrg) a spica2 (1). 2 vt(a) (Reg) A alege spice de grâu frumoase, înainte de secerat, pentru sămânță. 3-4 vtrp (Reg; c. i. lanuri de grâu) A (se) secări (1). 5 vt (Reg; c. i. clăi sau stoguri de spice de grâu) A aranja la vârf în formă de spic (1), întors, punând snopii de grâu cu spicele în afară, ca să se poată scurge apa de ploaie. 6 vi (Îdt; d. graminee) A înspica. 7 vr (Reg) A se destăinui cuiva. 8 vr (Reg) A se încumeta. 9 vr (Reg) A sări la bătaie. 10 vrr A se lua la întrecere cu cineva. 11 viu (Rar) A ninge cu fulgi mari de zăpadă amestecată cu stropi rari de ploaie. 12-13 vtrp (Fig; c. i. idei, informații, materiale documentare etc.) A (se) extrage din diferite izvoare, alegând dintr-o cantitate mai mare Vz selecta.
6. [DLRLC] SPICUI, spicuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A culege spice din lan, a aduna spicele rămase după secerat. (Absol.) Zi de vară pînă-n seară Ea din lan nu iese-afară, Spicuiește, spicuiește, De odihnă nici gîndește. ALECSANDRI, P. II 192. ◊ Refl. pas. Dacă grîul... apucă a se corci... tot să poate alege, spicuindu-să din lan. DRĂGHICI, la TDRG. 2. Fig. A culege (de ici, de colo), a extrage (date, informații) din diferite izvoare (alegînd dintr-o cantitate mai mare). Ceea ce te izbește cînd străbați lista cuvintelor arhaice spicuite în textele lui Bălcescu nu este faptul că ele ar fi dispărute din vocabularul actual, cît împrejurarea că sînt luate în accepțiuni mai vechi. L. ROM. 1953, nr. 1, 33. Da, atît aceste versuri cît și cele ce vom spicui aci nu pot decît să vorbească și să pledeze cu elocință cauza junimei. MACEDONSKI, O. IV 8. Anticarul și antropologul găsesc ei cumva să spicuiască pe aci dovezi de acelea netăgăduite, care vin să sprijine atît de puternic spusele și bănuielile istoriei? ODOBESCU, S. II 259.
7. [Șăineanu, ed. VI] spicuì v. 1. a face spic: grânele au spicuit. 2. a aduna spice după secerat; 3. fig. a culege de ici de colo.
8. [Scriban] spicuĭésc v. tr. (d. spic). Culeg spice după seceriș. Fig. Culeg de icĭ de colo (din cărțĭ, din lume). V. pobîrcesc.
9. [DOOM 3] spicuire s. f., g.-d. art. spicuirii; pl. spicuiri
10. [DOOM 2] spicuire s. f., g.-d. art. spicuirii; pl. spicuiri
11. [DOOM 3] spicui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spicuiesc, 3 sg. spicuiește, imperf. 1 spicuiam; conj. prez. 1 sg. să spicuiesc, 3 să spicuiască
12. [DOOM 2] spicui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spicuiesc, imperf. 3 sg. spicuia; conj. prez. 3 să spicuiască
13. [MDO] spicui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spicuiesc, conj. spicuiască)
14. [IVO-III] spicuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL