Definiție și ce înseamnă spiciform

1. [DEX '09] SPICIFORM, -Ă, spiciformi, -e, adj. Care are formă de spic (1). – Din fr. spiciforme.

2. [MDA2] spiciform, ~ă a [At: LM / Pl: ~i, ~e / E: fr spiciforme] (Bot; d. flori) Care este în formă de spic (1).

3. [DN] SPICIFORM, -Ă adj. În formă de spic. [< fr. spiciforme].

4. [MDN '00] SPICIFORM, -Ă adj. în formă de spic. (< fr. spiciforme)

5. [DOOM 3] spiciform adj. m., pl. spiciformi; f. spiciformă, pl. spiciforme

6. [DOOM 2] spiciform adj. m., pl. spiciformi; f. spiciformă, pl. spiciforme

7. [DETS] SPICI- „spic, spicat”. ◊ L. spicum „spic” > fr. spici-, engl. id. > rom. spici-. □ ~fer (v. -fer), adj., care poartă spice; ~flor (v. -flor), adj., cu florile dispuse în spic; ~form (v. -form), adj., în formă de spic.

8. [DE] SPICIFORM, -Ă (< fr.; {s} lat. spicum „spic” + forma „formă”) adj. Asemănător cu un spic, în formă de spic (1) (ex. paniculul s. de la planta numită coada vulpii).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] spicilegiu sn [At: ANTONESCU, D. / Pl: ~ii / E: lat spicilegium] (Liv) […]
1. [MDA2] spiciță sf [At: ALR I, 825/556 / Pl: ~țe / E: spiță + […]
1. [DEX '09] SPICUI, spicuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A culege spice (1) din lan; […]
1. [DEX '09] SPICUIALĂ, spicuieli, s. f. (Rar) Spicuire. – Spicui + suf. -eală. 2. […]
1. [DEX '09] SPICUIRE, spicuiri, s. f. Acțiunea de a spicui și rezultatul ei; spicuială. […]
1. [MDA2] spicuit sns [At: DDRF / E: spicui] (Rar) 1-2 Spicuire (1-2). 2. [DEX […]
1. [DEX '09] SPICUITOR, -OARE, spicuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care spicuiește. […]
1. [DEX '09] SPICUL, spicule, s. n. (Bot.; astăzi rar) Spiculeț (2). [Acc. și: spicul. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro