SĂCULÉŢ s. v. scrot.
SĂCULÉŢ s. 1. săcuşor, (franţuzism) saşeu, (înv. şi reg.) săculteţ, (reg.) săcăteu, săcui, săcuieţ, săculteaţă, săcuţ, tăbeică, tăbâltoc, (prin Ban.) bătăcui, (prin Olt. şi Transilv.) săcotei, (prin Munt. şi Olt.) săculete, (prin Mold. şi Bucov.) tăbuieţ, tăfâlcă, (Mold.) ţoşcă. (Un sac mic sau un ~.) 2. traistă, (reg.) jacă. (~ cu merinde.) 3. sedilă, (reg.) sac, săcui, săcuieţ, săculete, scurgătoare, zăgârnă. (~ pentru scurs brânza.)
SĂCULÉTE s. v. săculeţ, săcuşor, sedilă.