1. [MDA2] albăstrea sf [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~ele, ~eli / E: albastru + -ea] (Bot) Planta compozită Centaurea cyanus Si: (reg) albăstriță (1).
2. [DLRLC] ALBĂSTREA, albăstrele, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori albastre (Centaurea cyanus); albăstriță, vinețea. Ei nu vor mai găsi nimic printre macii și albăstrelele cîmpului. SAHIA, N. 22.
3. [DLRM] ALBĂSTREA, albăstrele, s. f. Plantă erbacee cu flori albastre (Centaurea cyanus). – Din albastră + suf. -ea.
4. [Șăineanu, ed. VI] albăstrea (albăstriță) f. plantă cu flori albastre ca cerul (Centaurea cyanus).
5. [Scriban] albăstreá f., pl. ele. Albăstriță.
6. [DEX '09] ALBĂSTREL, -EA, -ICĂ, albăstrei, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui albastru. 2. S. f. Plantă erbacee cu flori albastre; albăstriță (Centaurea cyanus). - Albastru + suf. -el.
7. [DEX '09] ALBĂSTRI, albăstresc, vb. IV. 1. Tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală. 2. Intranz. și refl. Fig. A căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră. – Din albastru.
8. [MDA2] albăstrel, ~ea a [At: ALECSANDRI, P. III, 85 / Pl: ~ei, ~e / E: albastru + -el] 1-2 (Șhp) Albastru (1).
9. [MDA2] albăstri [At: MACEDONSKI, O. I, 76 / Pzi: ~resc / E: albastru] 1 vt A colora în albastru (2). 2 vr A deveni albastru (2). 3 vr (D. lapte) A se subția și a se face albastru (2). 4 via (Fig) A avea o lucire albastră (2). 5 vt (Fig) A răspândi o lumină albastră (2). 6 vr (Iuz; prt) A se îmbrăca în haine orășenești (albastre) Cf albăstrân. 7 vt A clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală (2).
10. [CADE] ALBĂSTREL I. adj. De coloare albastră mai slabă. II. ALBĂSTREA (pl. -rele) sf. 🌿 = ALBĂSTRIȚĂ.
11. [CADE] ALBĂSTRI (-tresc) I. vb. intr. 1 A se arăta, a se vedea albastru: dealurile se zăresc albăstrind în depărtare ¶ 2 A se învineți: mă bătea la tălpi pînă albăstream (GR.-N.) ¶ 3 Fig. A se arăta în haine străine, ciocoiești: cînd văd ciocoii albăstrind (HASD.). II. vb. tr. A văpsi în albastru: am albăstrit lîna. III. vb. refl. A deveni albastru.
12. [DEX '98] ALBĂSTREL, -EA, -ICĂ, albăstrei, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui albastru. 2. S. f. Plantă erbacee cu flori albastre; albăstriță (Centaurea cyanus). – Albastru + suf. -el.
13. [DLRLC] ALBĂSTREL, -EA, albăstrei, -ele, adj. Diminutiv al lui albastru (1). Mii de flăcări albăstrele Se văd tainic fluturînd. ALECSANDRI, P. I 49. Îi da postav albăstrel, Ca să se mîndrească-n el. ALECSANDRI, P. P. 176.
14. [DLRLC] ALBĂSTRI, albăstresc, vb. IV. 1. Tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a colora, a vopsi în albastru. Am albăstrit prea tare lîna. ◊ Refl. Laptele se albăstrește cînd îl subțiem cu apă. ♦ A clăti rufele, după spălare, în apă amestecată cu albăstreală. 2. Intranz. Fig. A căpăta, a avea, a răspîndi o lucire albastră. În fund albăstresc, în curmeziș, coamele munților, crestate pe alocuri ca niște metereze uriașe. REBREANU, P. S. 139. Departe, departe, în fund, albăstrește un șir dințat de colilie. REBREANU, N. 116. Repezi fulgere prin noapte albăstreau de răutate. MACEDONSKI, O. I 76. 3. Intranz. (Popular, despre ciocoi; A se ivi în fața cuiva (deosebindu-se prin culoarea îmbrăcămintei). V. albăstrime. Cînd văz ciocoi albăstrind, Mă fac broască pe pămînt, Cît un puișor de lup, Și casc gura să-l îmbuc. La HEM.
15. [DLRM] ALBĂSTREL, -EA, -ICĂ, albăstrei, -ele, adj. Diminutiv al lui albastru2.
16. [DLRM] ALBĂSTRI, albăstresc, vb. IV. 1. Tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală. 2. Intranz. Fig. A căpăta, a avea sau a răspîndi o lucire albastră. – Din albastru2.
17. [Șăineanu, ed. VI] albăstrì v. a da o față albastră.
18. [Scriban] albăstrésc v. tr. (d. albastru). Colorez în albastru. V. refl. Devin albastru.
19. [Scriban] albăstríță f., pl. e (d. albastru). Centauree cu floare albastră, foarte comună în grîne (centauréa cyanus) numită și floarea grîuluĭ, corobatică, ghioc, vinețea, zglăvoc și sporiș. (În Olt. poporu crede că atîta de groasă va cădea zăpada ĭarna cît crește ĭa vara). – Și albăstrea.
20. [DOOM 3] albăstrea s. f., art. albăstreaua, g.-d. art. albăstrelei; pl. albăstrele
21. [DOOM 2] albăstrea s. f., art. albăstreaua, g.-d. art. albăstrelei; pl. albăstrele, art. albăstrelele
22. [DOOM 3] !albăstrel (rar) adj. m., pl. albăstrei; f. albăstrea, pl. albăstrele
23. [DOOM 3] albăstri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. albăstresc, 3 sg. albăstrește, imperf. 1 albăstream; conj. prez. 1 sg. să albăstresc, 3 să albăstrească
24. [DOOM 2] albăstrel (rar) adj. m., pl. albăstrei; f. albăstrea/albăstrică, pl. albăstrele
25. [DOOM 2] albăstri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. albăstresc, imperf. 3 sg. albăstrea; conj. prez. 3 să albăstrească
26. [DFL] CENTAUREA L., ALBĂSTRELE, VINEȚELE, fam. Comvositae. Gen originar din nordul Africii, Asia, America și Europa, peste 350 specii, majoritatea vivace și numai cîteva anuale, plante erbacee cu tulpini ramificate (cca 0,15-1 m înălțime). înflorește vara. Calatidii multiflore (albastre, roșii, albe, liliachii, violete, purpurii, mov, carmin, roz, unele cu miros plăcut) în vîrful tulpinilor, solitare. Frunze liniar-lanceolate.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL