1. [DEX '09] ALBĂSTRIME, (2) albăstrimi, s. f. 1. Calitatea de a fi albastru; culoare albastră. 2. Întindere de culoare albastră; spațiu albastru. 3. (Înv., peior.) Termen cu care țăranii numeau uneori pe cei îmbrăcați orășenește; p. ext. ciocoime. – Albastru + suf. -ime.
2. [MDA2] albăstrime sf [At: ALECSANDRI, P. IV, 122 / Pl: ~mi / E: albastru + -ime] 1 Întindere de culoare albastră (2). 2 Spațiu albastru (2). 3 Calitatea de a fi albastru. 4 Culoare albastră (15). 5 (Iuz; prt) Termen pentru oamenii îmbrăcați în haine orășenești (albastre). 6 (Iuz; prt; pex) Ciocoime.
3. [CADE] ALBĂSTRIME sf. 1 Coloare albastră: e prea multă ~ în peisajul acesta ¶ 2 Întindere albastră: Plutind sub cer albastru pe-a mării ~ (ALECS.) ¶ 3 Fig. pop. Oameni îmbrăcați în haine străine, ciocoime, venetici: multă ~ te socotește vită încălțată și d’aia te robește mereu (JIP.).
4. [DLRLC] ALBĂSTRIME, (2) albăstrimi, s. f. 1. Calitatea de a fi albastru; culoare albastră. 2. Întindere de culoare albastră (ca a cerului sau a mării), spațiu albastru. Pier valuri de zbucium în mări de-albăstrimi: Viorile mîine suna-vor mai bine. DEȘLIU, G. 38. Cu mîna streșină, căuta să străbată cu ochii albăstrimile. CAMILAR, T. 107. ◊ Fig. Avem atîta soare Și-atîtea limpezimi, Și-atîta albăstrime de povestit pe strună. DEȘLIU, G. 22. 3. (Cu sens colectiv; peiorativ) Termen cu care oamenii de la țară numesc uneori pe cei îmbrăcați orășenește; ciocoime. ♦ (Prin restricție) Partidul conservator (al boierilor de odinioară). Discuțiile s-au încins despre politica conservatorilor... Nenea Christodor... dovedește, bob numărat, că arenzile au scăzut de cînd cu venirea albăstrimii la putere. DELAVRANCEA, S. 144.
5. [DLRM] ALBĂSTRIME, (2) albăstrimi, s. f. 1. Calitatea de a fi albastru; culoare albastră. 2. Întindere de culoare albastră; spațiu albastru. 3. (Înv., peior.) Termen cu care țăranii numeau uneori pe cei îmbrăcați orășenește; (prin restricție) ciocoime. ♦ Partidul conservator (al boierilor). – Din albastru2 + suf. -ime.
6. [Șăineanu, ed. VI] albăstrime f. 1. față albastră: sub cer albastru a mării albăstrime AL.; 2. ciocoime, burghezi sau nobili (îmbrăcați în albastre), în opozițiune cu țăranii.
7. [Scriban] albăstríme f., pl. ĭ. Iron. Totalitatea locuitorilor de oraș, îmbrăcațĭ în albastru (închis), în opoz. cu țărănime. V. cĭocoĭ, cĭofligar.
8. [DOOM 3] albăstrime s. f., g.-d. art. albăstrimii; (ceruri) pl. albăstrimi
9. [DOOM 2] albăstrime s. f., g.-d. art. albăstrimii; (ceruri) pl. albăstrimi
10. [DAR] albăstrime s.f. (înv.) ciocoime
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL