1. [DEX '09] ALBĂSTREL, -EA, -ICĂ, albăstrei, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui albastru. 2. S. f. Plantă erbacee cu flori albastre; albăstriță (Centaurea cyanus). - Albastru + suf. -el.
2. [MDA2] albăstrel, ~ea a [At: ALECSANDRI, P. III, 85 / Pl: ~ei, ~e / E: albastru + -el] 1-2 (Șhp) Albastru (1).
3. [CADE] ALBĂSTREL I. adj. De coloare albastră mai slabă. II. ALBĂSTREA (pl. -rele) sf. 🌿 = ALBĂSTRIȚĂ.
4. [DEX '98] ALBĂSTREL, -EA, -ICĂ, albăstrei, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui albastru. 2. S. f. Plantă erbacee cu flori albastre; albăstriță (Centaurea cyanus). – Albastru + suf. -el.
5. [DLRLC] ALBĂSTREL, -EA, albăstrei, -ele, adj. Diminutiv al lui albastru (1). Mii de flăcări albăstrele Se văd tainic fluturînd. ALECSANDRI, P. I 49. Îi da postav albăstrel, Ca să se mîndrească-n el. ALECSANDRI, P. P. 176.
6. [DLRM] ALBĂSTREL, -EA, -ICĂ, albăstrei, -ele, adj. Diminutiv al lui albastru2.
7. [DOOM 3] !albăstrel (rar) adj. m., pl. albăstrei; f. albăstrea, pl. albăstrele
8. [DOOM 2] albăstrel (rar) adj. m., pl. albăstrei; f. albăstrea/albăstrică, pl. albăstrele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL