Diferența dintre CAS (Contribuția la Asigurările Sociale) și CASS (Contribuția la Asigurările Sociale de Sănătate) constă în destinația contribuției, categoriile de persoane obligate să le plătească, procentul din venit asupra căruia se aplică și scopul final al acestor contribuții. Deși ambele contribuții sunt parte integrantă a sistemului de securitate socială din România și sunt colectate de către stat, ele finanțează servicii și beneficii distincte pentru contribuabili.
CAS (Contribuția la Asigurările Sociale) este o contribuție obligatorie pe care angajații, angajatorii și alte categorii de contribuabili o plătesc către stat pentru a finanța sistemul de pensii publice. CAS acoperă drepturile de asigurare socială, cum ar fi pensia pentru limită de vârstă, pensia anticipată, pensia de invaliditate și pensia de urmaș. Prin intermediul CAS, statul asigură protecția financiară a contribuabililor la pensionare și oferă sprijin în caz de pierdere temporară sau permanentă a capacității de muncă.
CASS (Contribuția la Asigurările Sociale de Sănătate) este o contribuție destinată finanțării sistemului de sănătate public, asigurând accesul contribuabililor la servicii medicale, tratamente, spitalizare, medicamente compensate și alte beneficii de sănătate. CASS reprezintă o contribuție obligatorie pentru toți cei care au venituri în România, iar scopul său principal este de a finanța servicii medicale publice pentru a asigura sănătatea populației și a reduce riscurile financiare asociate tratamentelor medicale.
CAS este obligatorie pentru angajați și angajatori, precum și pentru alte categorii care obțin venituri din activități independente sau profesii liberale. În cazul angajaților, contribuția este calculată și reținută automat din salariu de către angajator, care o virează la bugetul de stat. Angajații, persoanele fizice autorizate (PFA), persoanele cu activități independente și cei care au venituri din drepturi de autor sunt obligați să plătească CAS, contribuind astfel la sistemul de pensii publice.
CASS este, de asemenea, obligatorie pentru majoritatea contribuabililor, inclusiv pentru angajați, PFA-uri, persoane cu venituri din activități independente, drepturi de autor și alte forme de venituri. Contribuția la sănătate este calculată și reținută din salariu pentru angajați sau plătită direct de către persoanele care desfășoară activități independente. În cazul celor care nu au venituri sau care au venituri sub un anumit plafon, plata CASS poate fi voluntară, dar este necesară pentru a beneficia de asigurările de sănătate publice.
CAS are un procent de contribuție care se aplică asupra venitului brut al contribuabilului. În prezent, contribuția CAS este de 25% din salariul brut în cazul angajaților, iar acest procent este stabilit de legislația fiscală. CAS-ul este calculat automat și reținut din salariu în cazul angajaților, în timp ce persoanele care obțin venituri din activități independente sau alte surse trebuie să contribuie la CAS pe baza veniturilor declarate.
CASS are un procent diferit de contribuție, de obicei 10% din venitul brut, și este aplicat tuturor categoriilor de contribuabili care obțin venituri ce depășesc un anumit plafon minim. Această contribuție este, de asemenea, reținută automat din salariu pentru angajați și este declarată de contribuabilii independenți. În funcție de venit, persoanele fizice autorizate și alte categorii care obțin venituri independente au obligația de a plăti CASS, respectând cotele și plafoanele stabilite anual prin legislație.
CAS finanțează exclusiv sistemul de pensii publice și alte beneficii sociale aferente. Prin intermediul CAS, contribuabilii acumulează puncte de pensie care vor determina valoarea pensiei la atingerea vârstei de pensionare. Fondurile colectate din CAS sunt utilizate pentru a asigura pensii pentru limită de vârstă, pensii de invaliditate și alte drepturi conexe, oferind astfel o siguranță financiară pe termen lung.
CASS, pe de altă parte, finanțează sistemul public de sănătate și este utilizată pentru a acoperi costurile serviciilor medicale de bază, spitalizării, consultațiilor, medicamentelor compensate și altor servicii de sănătate publice. Această contribuție asigură accesul contribuabililor la un pachet de servicii medicale de bază, în conformitate cu sistemul național de sănătate. În schimbul plății CASS, contribuabilii beneficiază de tratamente gratuite sau la preț redus în cadrul rețelei publice de sănătate.
CAS este reținută din venitul brut al angajatului de către angajator, care are obligația de a vira contribuția la bugetul de stat. În cazul persoanelor care obțin venituri independente, acestea au responsabilitatea de a declara și de a plăti CAS către stat, fie trimestrial, fie anual, în funcție de prevederile legale.
CASS este colectată în mod similar, prin reținerea din salariu de către angajator în cazul angajaților, sau prin declarație și plată directă în cazul PFA-urilor, persoanelor cu venituri independente și altor contribuabili. Persoanele fără venituri, care doresc să beneficieze de asigurare de sănătate, pot opta să plătească voluntar CASS, efectuând plăți directe către bugetul asigurărilor de sănătate.
CAS oferă beneficii pe termen lung, protejând contribuabilii la pensionare sau în situațiile care duc la pierderea capacității de muncă. Prin plata CAS, contribuabilii acumulează un punctaj de pensie, iar acesta va determina valoarea pensiei viitoare. CAS oferă protecție în caz de invaliditate, pensie de urmaș și alte situații prevăzute de sistemul de pensii publice, oferind astfel o siguranță financiară pentru cei care contribuie la sistem.
CASS oferă beneficii pe termen scurt și mediu, acoperind cheltuielile cu serviciile medicale și oferind acces la un pachet de bază de servicii de sănătate. Această contribuție este crucială pentru a asigura accesul contribuabililor la îngrijiri medicale atunci când este necesar, fără ca aceștia să fie obligați să plătească integral costul tratamentelor. Prin CASS, contribuabilii beneficiază de consultații, intervenții medicale și medicamente compensate, contribuind astfel la sănătatea și bunăstarea populației.
CAS este obligatorie pentru cei care sunt angajați sau obțin venituri care presupun contribuția la sistemul de pensii. În plus, contribuția este obligatorie pentru a acumula vechime și a asigura accesul la pensie la vârsta legală de pensionare. Persoanele care nu contribuie la CAS pe o perioadă lungă de timp riscă să nu îndeplinească cerințele minime pentru obținerea unei pensii publice sau vor beneficia de o pensie minimă.
CASS este, de asemenea, obligatorie pentru majoritatea contribuabililor, dar oferă opțiuni pentru cei care nu au venituri, aceștia având posibilitatea de a contribui voluntar pentru a beneficia de servicii medicale de bază. Cei care nu plătesc CASS și nu au o asigurare de sănătate nu pot beneficia de serviciile de sănătate publice decât în situații de urgență, iar accesul la tratamente este limitat sau necesită plata integrală a serviciilor.
Diferența dintre CAS și CASS este fundamentală pentru înțelegerea contribuțiilor sociale din România. CAS este o contribuție destinată sistemului de pensii, oferind siguranță financiară pe termen lung, iar plata sa este necesară pentru acumularea vechimii și a drepturilor de pensie. CASS, în schimb, finanțează sistemul de sănătate public, asigurând accesul contribuabililor la servicii medicale și tratamente în rețeaua de sănătate publică. Deși ambele contribuții sunt obligatorii și esențiale pentru bunăstarea populației, ele oferă beneficii distincte, contribuind atât la protecția financiară pe termen lung, cât și la asigurarea sănătății pe termen scurt și mediu.
