Corect este "copil-minune".

Copil-minune este forma corectă și acceptată în limba română. Este formată din două cuvinte, "copil" și "minune", și se folosește pentru a descrie un copil care este remarcabil din punct de vedere al abilităților, inteligenței sau talentului său într-un domeniu specific.

Copil minune este o variantă neobișnuită și incorectă. Forma corectă este cu cratimă, adică "copil-minune".

Utilizarea cratimei între cuvinte este necesară pentru a forma corect un substantiv compus, în acest caz, pentru a evidenția legătura strânsă dintre cele două elemente componente, "copil" și "minune".

Prin urmare, copil-minune este forma corectă și recomandată în limba română pentru a descrie un copil cu aptitudini sau performanțe excepționale într-un domeniu specific.