Urmaş ≠ predecesor
URMÁŞĂ s. (JUR.) moştenitoare, succesoare, (înv.) moşancă.
URMÁŞ s. 1. coborâtor, descendent, odraslă, progenitură, scoborâtor, viţă, vlăstar, (pop. şi fam.) prăsilă, (înv. şi reg.) rămăşiţă, (prin Transilv.) porodiţă, (înv.) mărădic, rod, sămânţă, seminţenie, seminţie, următor. (~ de domn.) 2. (la pl.) v. posteritate. 3. v. moştenitor. 4. succesor. (~ la tron.) 5. v. continuator.