Sunetul a fost descoperit de omul preistoric în momentul în care a început să comunice cu ajutorul vocii și a instrumentelor muzicale rudimentare.
Deși nu există o persoană specifică creditată pentru descoperirea sunetului, antropologii sunt de acord că sunetul a fost descoperit prin intermediul incercărilor și erorilor în comunicația umană.
Cu trecerea timpului, oamenii au descoperit că sunetul poate fi și înregistrat și reprodus prin intermediul tehnologiilor avansate, cum ar fi înregistrarea audio și televiziunea.
Unul dintre primele dispozitive care a permis înregistrarea și redarea sunetului a fost fonograful, inventat de Thomas Edison în 1877. Acesta a folosit un disc acoperit cu ceară pentru a înregistra sunete și o ace pentru a reda sunetele înregistrate.
O altă invenție importantă în domeniul sunetului a fost telefonul, inventat de Alexander Graham Bell în 1876. Acesta a permis oamenilor să comunice la distanță folosind vocea lor, fără să mai fie nevoie să se deplaseze sau să scrie scrisori.
În secolul XX, sunetul a devenit asociat cu săptămâna tehnologie audiovizuale, cum ar fi radio, televiziune și înregistrarea muzicii. De asemenea, dezvoltarea computerelor și a internetului a permis oamenilor să creeze și să distribuie sunete digitale.
Așadar, putem concluziona că sunetul nu a fost descoperit de o persoană specifică, ci a evoluat cu ajutorul comunicării și tehnologiei, aducând oamenii mai aproape împreună și deschizând uși către noi forme de expresie și divertisment.